ataca

ATACÁ, atác, vb. I. 1. tranz. (mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. intranz. A avea sau a lua iniţiativa într-un joc sportiv. 4. tranz. fig. A duce o campanie violentă şi susţinută împotriva unei situaţii, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susţin. ♦ A cere justiţiei să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părţi. 5. tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ refl. (pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ refl. (arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. tranz. fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăţi muzicale. – Din fr. attaquer.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



A ataca ≠ a (se) apăra

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



ATACÁ vb. 1. v. asalta. 2. (mil.) a izbi, a lovi, (înv.) a tăia. (ataca flancurile armatei duşmane.) 3. a agresa, a agresiona. (L-au ataca golanii.) 4. v. vătăma. 5. a mânca, a roade. (Rugina ataca fierul).

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ATACÁ vb. v. aborda, trata, tuberculiza.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



atacá vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 sg. atácă; conj. prez. 3 sg. şi pl. atáce; ger. atacând

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ATACÁ atác 1. tranz. 1) (armate, adversari etc.) A lovi pornind un atac. 2) sport (adversari) A supune unui atac. 3) fig. (teorii, concepţii, situaţii existente sau adepţii acestora) A combate cu vehemenţă. 4) fig. (chestiuni, probleme) A aborda cu îndrăzneală. 5) A supune unor acţiuni nocive. Fumatul atacă sănătatea. 6) (bucăţi muzicale) A executa pentru prima dată. 2. intranz. 1) A începe atacul. 2) A se repezi cu scop agresiv; a sări; a se arunca. /<fr. attaquer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ATACÁ vb. I. I. tr. 1. A începe o luptă, a face un act de agresiune; a da un atac. 2. (fig.) A lua atitudine potrivnică, trecând la acţiune, faţă de o situaţie, faţă de o teorie etc. 3. A vătăma, a distruge, a mina, a roade. ♦ A cere în justiţie anularea sau reformarea unei hotărâri judecătoreşti sau a unui act juridic. 4. A aborda (o problemă, un subiect, o discuţie). II. intr. 1. A lua iniţiativa într-o întrecere sportivă. 2. A începe executarea unei piese muzicale. [P.i. atác, conj. -ce, ger. -când. / < fr. attaquer, it. attacare].

Trimis de LauraGellner, 25.01.2006. Sursa: DN



ATACÁ vb. I. tr. 1. a efectua un atac. 2. (fig.) a lua atitudine potrivnică faţă de o situaţie, de o teorie etc.; a critica, a acuza. 3. a distruge, a mina. ♢ a cere în justiţie anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic. 4. a aborda (o problemă, un subiect, o discuţie). II. intr. 1. a lua iniţiativa într-o întrecere sportivă. 2. a începe executarea unei piese muzicale. III. refl. (fam. a se simţi jignit; a se ofusca. (< fr. attaquer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN