echivoc

echivoc
ECHIVÓC, -Ă, echivoci, -ce, adj., s.n. 1. adj. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înţelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, îndoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situaţie ambiguă. 2. s.n. Măsură a efectului perturbaţiilor asupra comunicaţiilor prin canale, exprimând cantitatea de informaţie care rămâne netransmisă din cauza perturbaţiilor. – Din fr. équivoque, lat. aequivocus.
Trimis de Joseph, 13.05.2004. Sursa: DEX '98

Echivoc ≠ neîndoielnic, univoc
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ECHIVÓC adj., s. 1. adj. ambiguu, (livr.), amfibologic. (Exprimare echivoc.) 2. s. ambiguitate, (livr.) amfibolie. (echivocul unei exprimări.) 3. adj. v. neclar. 4. adj. v. confuz. 5. adj. v. dubios.
Trimis de siveco, 15.02.2009. Sursa: Sinonime

echivóc adj. m., pl. echivóci; f. sg. echivócă, pl. echivóce
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

echivóc s. n., pl. echivócuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ECHIVÓ//C1 echivoccă (echivocci, echivocce) 1) (despre cuvinte, expresii etc.) Care are mai multe sensuri; cu posibilitatea de a interpreta în mai multe feluri; ambiguu. 2) (despre acţiuni, purtări etc.) Care trezeşte îndoieli; care dă de bănuit; îndoielnic; dubios; suspect. /<fr. équivoque, lat. aequivocus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ECHIVÓC2 echivocuri n. 1) Cuvânt sau expresie cu sens ambiguu. 2) Lipsă de claritate, de precizie; ambiguitate. /< fr. équivoque, lat. aequivocus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ECHIVÓC, -Ă adj. (Despre un cuvânt, o expresie) Care poate fi interpretat în mai multe feluri; ambiguu. ♦ Necuviincios. ♦ (Despre o acţiune, o purtare etc.) Îndoielnic, ambiguu, suspect. // s.n. Cuvânt, propoziţie cu dublu sens, dintre care un sens este adesea obscen, grosolan; atitudine, purtare, situaţie neclară care are mai multe aspecte (dintre care unele sunt neplăcute). [< fr. équivoque, it. equivoco, cf. lat. aequus – egal, vox – voce].
Trimis de LauraGellner, 27.05.2006. Sursa: DN

ECHIVÓC, -Ă I. adj. care poate fi interpretat în mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz. ♢ (despre atitudine, purtare etc.) îndoielnic, ambiguu, suspect. II. s. n. 1. cuvânt, propoziţie cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan. ♢ ambiguitate. 2. (telec.) măsură a efectului perturbaţiilor asupra comunicaţiilor prin canale, reprezentând cantitatea de informaţie care rămâne netransmisă. (< fr. équivoque, lat. aequivocus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • echivóc — I. adj. m., pl. echivóci; f. sg. echivócã, pl. echivóce II. s. n., pl. echivócuri …   Romanian orthography

  • ambiguu — AMBÍGUU, UĂ, ambigui, ue, adj. (livr.; despre cuvinte, enunţuri etc.) Echivoc, neclar. – Din lat. ambiguus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AMBÍGUU adj. v. neclar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ambíguu …   Dicționar Român

  • amfibologic — AMFIBOLÓGIC, Ă, amfibologici, ce, adj. (livr.) Echivoc, ambiguu, obscur. – Din fr. amphibologique. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AMFIBOLÓGIC adj. v. ambiguu, echivoc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • amfibologie — AMFIBOLOGÍE, amfibologii, s.f. Construcţie defectuoasă de stil, de limbă etc. care poate da naştere la echivoc; ambiguitate, amfibolie. – Din fr. amphibologie, lat. amphibologia. Trimis de ana zecheru, 20.04.2003. Sursa: DEX 98  amfibologíe s. f …   Dicționar Român

  • calambur — CALAMBÚR, calambururi, s.n. Joc de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din asemănarea formală a unor cuvinte deosebite ca sens. – Din fr. calembour. Trimis de viorelgrosu, 10.01.2006. Sursa: DEX 98  calambúr s. n., pl. calambúruri Trimis de… …   Dicționar Român

  • echivoca — echivocá vb., ind. prez. 1 sg. echivóc, 3 sg. şi pl. echivócă; conj. prez. 3 sg. şi pl. echivóce Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • îndoielnic — ÎNDOIÉLNIC, Ă, îndoielnici, ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi primit ca sigur; dubios, echivoc, discutabil. ♦ Care pare puţin probabil; nesigur. ♦ Care nu inspiră încredere; suspect, necurat. ♦ Şovăitor, nehotărât. [pr.: do iel ]… …   Dicționar Român

  • ambiguitate — AMBIGUITÁTE, (2) ambiguităţi, s.f. (livr.) 1. Lipsă de precizie, de claritate. 2. (concr.) Expresie, afirmaţie lipsită de precizie, echivocă; amfibolie. [pr.: gu i ] – Din fr. ambiguïté, lat. ambiguitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • confuz — CONFÚZ, Ă confuzi, e, adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedesluşit. 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Încurcat, tulburat, zăpăcit. – Din fr. confus, lat. confusus. Trimis de irene bujenita, 04.02.2008. Sursa: DEX 98  Confuz ≠ clar,… …   Dicționar Român

  • dilogie — dilogíe s. f., art. dilogía, g. d. art. dilogíei; pl. dilogíi, art. dilogíile Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DILOGÍ//E dilogiei f. Operă dramatică care conţine două acţiuni distincte, dar legate între ele prin temă,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”