- prepus
- PREPÚS1, prepusuri, s.n. (pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – v. prepune.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PREPÚS2, -Ă, prepuşi, -se, adj., s.m. 1. adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. adj. (pop.) Bănuit, suspectat. 3. s.m. (jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplineşte o funcţie după directivele şi sub controlul altei persoane. – v. prepune.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PREPÚS adj. v. artificial, bănuit, fals, presupus, suspectat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePREPÚS s. v. bănuială, neîncredere, presupunere, suspiciune.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprepús adj. m., s. m., pl. prepúşi; f. sg. prepúsă, pl. prepúseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficprepús s. n., pl. prepúsuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPREPÚ//S1 prepussă (prepusşi, prepusse) Care este pus înainte. /v. a prepuneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPREPÚ//S2 prepusşi m. jur. Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplineşte o funcţie sub controlul sau directivele altei persoane. /v. a prepuneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXprepús, prepúsuri, s.n. 1. (înv. şi pop.) bănuială, presupunere; suspiciune, îndoială. 2. (reg.) bucată de lemn cu care se umple scobitura unei bârne vechi, folosită la construirea unei case.Trimis de blaurb, 25.10.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.