- prepune
- PREPÚNE, prepún, vb. III. tranz. 1. (pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcţie; a propune într-o funcţie. – lat. praeponere (după pune).Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX '98PREPÚNE vb. v. bănui, îndoi, presupune, prevesti, prezice, profetiza, profeţi, propune, proroci, recomanda, suspecta, tălmăci, traduce, transpune, vesti.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprepúne vb. → puneTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficA PREPÚNE prepún tranz. 1) v. A PRESUPUNE. 2) v. A PROPUNE. /<lat. praeponereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXprepúne, prepún, vb. III (înv. şi reg.) 1. a pune, a aşeza înainte. 2. a pune, a aşeza în loc; a înlocui. 3. a adăuga, a înnădi. 4. (fig.) a întreba. 5. (despre texte originale) a copia. 6. (despre opere scrise, texte) a traduce (în altă limbă). 7. a presupune, a bănui; a suspecta. 8. a nu avea încredere în cineva sau ceva; a se îndoi. 9. a prevesti. 10. (despre oameni) a învesti, a însărcina cu o anumită funcţie, misiune; a numi într-un post. 11. (despre oameni) a cunoaşte (de mai înainte). 12. (refl.) a se lăsa antrenat la ceva. 13. (despre cereale) a semăna a doua oară.Trimis de blaurb, 25.10.2006. Sursa: DARprepúne (prepún, prepús), vb. – 1. A antepune. – 2. A prezenta, a supune. – 3. A suspecta, a bănui, a se îndoi. – 4. A traduce, a tălmăci. – 5. A copia. lat. praepōnĕre (Puşcariu 1376; Candrea-Dens., 1464; Tiktin). Cuvînt înv., se foloseşte azi cu sensul 3. – Der. prepus, s.n. (suspiciune, îndoială); prepuelnic (var. prepuitor),adj. (suspicios). cf. pune.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.