pune

PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într-un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare (sau la picioarele cuiva) = a oferi (cuiva ceva util, valoros). A pune (cuiva ceva) înainte = a da (cuiva ceva) de mâncare. A pune (ceva) la cântar (sau în cumpănă, în balanţă) = a cumpăni, a chibzui (importanţa, valoarea etc.) pentru a putea lua o hotărâre întemeiată. A pune gura (pe ceva) = a gusta sau a mânca (ceva). A pune ochii (pe cineva sau ceva) = a se opri cu interes (asupra cuiva sau a ceva), a remarca, a dori să obţină; a supraveghea. A pune piciorul (undeva) = a sosi (undeva). A pune ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ = a avea o atitudine modestă, plecând privirea; a se ruşina, a se sfii. (fam.) A pune osul = a munci din greu. A pune umărul = a-şi aduce contribuţia la o acţiune; a contribui. A(-şi) pune (ceva) în (sau de) gând (sau în cap, în minte) = a avea intenţia de a..., a plănui, a decide. A pune o vorbă (bună) sau un cuvânt (bun) (pentru cineva) = a interveni în favoarea cuiva. A pune coarne = a) a face o relatare cu adaosuri exgerate, neverosimile, inventate; b) a-şi înşela soţul. A pune (o chestiune, un subiect etc.) pe tapet = a aduce (o chestiune etc.) în discuţie. Unde (mai) pui că... = fără a mai socoti că...; presupunând, considerând că... A pune paie pe (sau peste) foc = a contribui la înrăutăţirea unei situaţii grave, dificile. A pune (pe cineva) jos = a trânti (pe cineva) la pământ. A pune (pe cineva) sub sabie sau a pune (cuiva) capul sub picior = a ucide. A pune (pe cineva) la zid = a) a împuşca; b) a condamna, a demasca, a dezaproba. (fam.) A pune bine (pe cineva) = a face cuiva rău, uneltind împotriva lui. A(-şi) pune capul (sau gâtul) (la mijloc) pentru cineva (sau ceva) = a-şi primejdui viaţa; a fi singur, a garanta pentru cineva sau de ceva. A pune (ceva) pe hârtie = a însemna, a nota. A pune (o melodie) pe note = a transpune o melodie pe note muzicale. (refl.) A se pune bine cu (sau pe lângă) cineva = a intra în voie cuiva, a se face plăcut cuiva (prin adulare, linguşeli, spre a obţine avantaje). ♦ tranz. A întinde, a expune. ♢ expr. A pune (cuiva ceva) în vedere = a atrage (cuiva) atenţia, a aduce la cunoştinţă. ♦ refl. A se depune, a se aşterne; fig. a începe, a se ivi. S-a pus zăpada. S-a pus o iarnă grea. 2. tranz. A aduce pe cineva într-o situaţie nouă neaşteptată, a face pe cineva să ajungă într-o anumită stare. L-a pus în inferioritate. ♦ A aşeza, a numi pe cineva într-un rang, într-o demnitate, într-o slujbă; a determina, a fixa locul, ierarhia cuiva între mai mulţi. ♢ expr. A pune (pe cineva) în pâine = a angaja (pe cineva) într-o slujbă spre a-şi câştiga existenţa. A pune (pe cineva) în disponibilitate (sau, fam., pe liber) = a concedia, a elibera (pe cineva) dintr-o slujbă. 3. tranz. şi refl. A (se) aşeza într-un anumit fel, într-o anumită poziţie. ♢ expr. (tranz.) A pune (fire, fibre) în două (sau în trei, în patru etc.) = a forma un mânunchi din două (sau trei etc.) fire. ♦ tranz. A atârna, a agăţa. 4. tranz. A face să stea într-un anumit loc, a aşeza la locul dinainte stabilit sau cel mai potrivit, a depune la locul lui, a plasa; p. ext. a aşeza într-un anumit loc faţă de alte obiecte de acelaşi fel, a aranja, a situa. ♢ expr. A pune caii = a înhăma. A pune în scenă = a regiza, a monta o piesă de teatru. ♦ A planta, a sădi, a semăna. 5. tranz. şi refl. A(-şi) aşeza pe corp obiectele de îmbrăcăminte necesare; a (se) îmbrăca sau a (se) încălţa. 6. tranz. A depune valori băneşti (în păstrare, spre fructificare etc.); a investi valori băneşti. ♢ expr. A pune deoparte = a) a economisi; b) a rezerva (pentru cineva). A pune preţ = a oferi un preţ mare; p. ext. a considera valoros, merituos. 7. tranz. A fixa, a stabili; orândui, a institui. A pune impozite. A pune un diagnostic. 8. refl. (pop.) A se împotrivi, a sta împotrivă. Te pui pentru un fleac! ♢ expr. A se pune în calea cuiva = a împiedica pe cineva să acţioneze. 9. refl. recipr. A se lua la întrecere, a se măsura sau a se compara cu cineva. ♢ expr. (tranz.). A pune (de) faţă sau faţă în faţă = a compara; a confrunta. 10. refl. A tăbărî asupra cuiva, a se repezi la cineva. 11. tranz. A face, a determina pe cineva să execute un lucru; a îndemna; a sili, a obliga. ♦ A îmboldi; a asmuţi. 12. refl. (Adesea cu determinări introduse prin prep. "pe") A începe o acţiune, a se apuca (cu stăruinţă) de ceva. ♢ expr. A se pune cu gura pe cineva = a cicăli pe cineva sau a insista pe lângă cineva. (reg.) A se pune (cu rugăminţi, cu vorbe dulci etc.) pe lângă cineva = a ruga insistent pe cineva. A se pune pe gânduri = a deveni gânditor, îngrijorat. E pus pe... = e gata să... (tranz.) A-şi pune puterea sau (toate) puterile = a-şi da toată silinţa, a se strădui. 13. tranz. (În loc. şi expr.) A pune (pe cineva sau ceva) la probă (sau la încercare) = a încerca pe cineva sau ceva (spre a-i cunoaşte valoarea, însuşirile). A pune (pe cineva) la cazne = a căzni, a chinui. A pune o întrebare (sau întrebări) = a întreba, a chestiona. A pune stavila = a stăvili. A pune în primejdie = a primejdui. A-şi pune nădejdea (sau speranţa, credinţa) în cineva sau ceva = a nădăjdui, a se încrede în ajutorul cuiva sau a ceva. A pune temei = a se bizui, a se întemeia. A pune vina (pe cineva sau ceva) = a învinui (pe nedrept). A pune în (sau pe) seama (sau la activul) cuiva (sau a ceva) = a atribui (pe nedrept). A pune grabă = a se grăbi. A pune nume (sau poreclă) = a numi, a porecli. A pune în valoare = a valorifica. A pune în evidenţă = a evidenţia, a sublinia, a releva. A pune la îndoială = a se îndoi. A pune la socoteală = a socoti, a îngloba. A pune în loc = a înlocui. A pune iscălitura = a iscăli. A pune rămăşag (sau pariu) = a paria. A pune aprobarea = a aproba. [prez. ind. şi: (reg.) pui] – lat. ponere.

Trimis de oprocopiuc, 08.04.2007. Sursa: DEX '98



PÚNE vb. 1. v. culca. *2. (fam. fig.) a se aşeza, a se aşterne. (Se pune pe carte, pe învăţătură) 3. a aşeza, a lua. (L-a pune pe genunchi.) 4. a aşeza, (reg.) a alipui. (pune cana pe masă.) 5. v. depune. 6. v. plasa. 7. v. aranja. 8. v. aşterne. 9. a aranja, a aşeza, a aşterne, a pregăti. (pune masa.) 10. a depune. (pune pe birou tot ce ai în buzunare.) *11. (fig.) a se lăsa. (S-a pune o iarnă grea.) 12. v. urca. 13. v. turna. 14. v. întinde. 15. v. împrăştia. 16. a adăuga. (pune puţină sare la supă.) 17. v. ascunde. 18. v. aplica. 19. a aplica, a prinde. (Îşi pune barbă şi mustăţi.) 20. v. coase. 21. v. rezema. 22. a fixa, a prinde. (pune olanele pe casă.) 23. v. înhăma. 24. v. înjuga. 25. a-şi îmbrăca, a-şi lua. (Şi-a pune haina şi a plecat.) 26. a îmbrăca, a trage. (pune cămaşa pe tine.) 27. v. încălţa. 28. v. planta. 29. v. semăna. 30. v. băga. 31. v. încuia. 32. v. închide. 33. v. alege. 34. v. înscăuna. 35. v. desemna. 36. v. indica. 37. v. fixa. 38. v. compara. 39. v. întrece. 40. v. începe.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PÚNE vb. v. aşeza, pierde, sta, şedea.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



púne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pun, 2 sg. pui, 1 pl. púnem, perf. s. 1 sg. puséi, 1 pl. púserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. púnă; ger. punând; part. pus

Trimis de siveco, 17.02.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



A PÚNE pun tranz. I. 1) (obiecte sau fiinţe) A face să stea (orizontal, vertical sau atârnat); a aşeza. pune stiloul pe carte. pune paltonul pe umerar. pune copilul în cărucior. ♢ pune (sau a aşterne, a închina) ceva la picioarele cuiva v. PICIOR. pune piciorul în prag v. PICIOR. pune pe note (o melodie) a înregistra (o melodie) cu ajutorul notelor muzicale; a compune o melodie. pune în scenă (o piesă) a înscena (o piesă). pune ochii (sau ochiul) pe cineva (sau pe ceva) a) a râvni la cineva (sau la ceva); b) a urmări cu gând rău pe cineva. pune (sau a lăsa) ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ a fi cuprins de un sentiment de jenă sau vinovăţie. pune umărul a contribui la ceva; a ajuta. A-şi pune în gând a intenţiona. pune problema a atrage atenţia asupra unei probleme. pune la cântar a chibzui, dând aprecierile necesare. A-şi pune minţile (sau creierul) în mişcare a se gândi mai adânc; a-şi concentra gândul. pune (pe cineva) pe foc (sau pe jăratic) a) a enerva tare (pe cineva) spunându-i ceva neplăcut; b) a grăbi (pe cineva) să acţioneze; a zori. A-şi pune (sau da) capul (la mijloc) a garanta cu viaţa. A-şi pune viaţa în primejdie v. VIAŢĂ. pune (ceva) la inimă v. INIMĂ. pune(ceva) în gură v. GURĂ. pune beţe în roate v. BĂŢ. Unde mai pui că ... dacă mai ei la socoteală şi ... 2) A desemna ca potrivit (într-o funcţie); a numi. pune şef de secţie. pune bibliotecară. 3) A lăsa de o parte (drept rezervă). pune cartofi pentru sămânţă. ♢ pune mână de la mână v. MÂNĂ. pune deoparte a ascunde cu un anumit scop. pune preţ a socoti ca valoros. 4) (obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte) A potrivi pe corp. A-şi pune căciula. 5) (obiecte sau piese prevăzute pentru a constitui un ansamblu cu altele) A aranja fixând (la locul cuvenit). pune aţă în ac. ♢ pune masa a pregăti şi a aşeza pe masă toate cele necesare pentru a servi mâncarea. pune cu botul pe labe (pe cineva) v. BOT. pune (ceva sau pe cineva) la punct v. PUNCT. 6) (seminţe, arbori etc.) A introduce în sol (pentru vegetare). 7) (fiinţe) A determina la o acţiune (prin constrângere). pune să citească. pune să mănânce. ♢ pune (cuiva) unghia în gât a forţa să acţioneze, nelăsându-i nici o posibilitate de abatere. 8) (substanţe) A adăuga ca ingredient. pune sare în supă. 9) A face să se pună. II. (în îmbinări) 1) (sugerând ideea de prezentare publică) pune în circulaţie. pune la vot. ♢ pune la bătaie v. BĂTAIE. 2) (sugerând ideea de instituire a unei plăţi) pune bir. pune impozit. pune vamă. 3) (sugerând ideea de situare în condiţii speciale) pune în inferioritate. pune în încurcătură. 4) (redând sensul verbului de acelaşi radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic) pune amendă a amenda. pune diagnosticul a diagnostica. pune în valoare a valora. pune rămăşag (sau pariu) a paria. pune nume a numi. pune poreclă a porecli. pune stavilă a stăvili. pune stăpânire a stăpâni. pune la adăpost a adăposti. pune la cântar a cântări. pune la cazne a căzni. pune la încercare a încerca. pune la socoteală a socoti. pune capăt (sau sfârşit) a sfârşi. pune iscălitura a iscăli. pune în loc a înlocui. ♢ A-şi pune capăt zilelor a se sinucide. /<lat. ponere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE PÚNE mă pun intranz. I. 1) pop. A se instala pentru a şedea; a se aşeza. ♢ pune bine pe lângă (sau cu) cineva a căuta să obţină avantaje prin linguşire. 2) (despre substanţe pulverulente) A se aşeza pe o suprafaţă, formând un strat; a se aşterne. S-a pus praf pe sticlă. 3) pop. A sta împotrivă; a se împotrivi; a se opune. ♢ pune în poară v. POARĂ. pune (sau a sta) în calea cuiva a) a nu lăsa pe cineva să treacă; b) a încurca pe cineva să realizeze ceva. A nu pune cu cineva a nu admite pe cineva ca obiect de comparaţie. 4) pop. (despre persoane) A intra la lucru. S-a pus vânzătoare. II. (în îmbinări sugerând ideea de antrenare în ceva) pune pe lucru. pune pe gânduri. pune pe râs. pune pe plâns. ♢ pune cu gura pe cineva a cicăli pe cineva. /<lat. ponere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PUI DE BALTĂ s.m. În gastronomie, denumire înscrisă pe lista de bucate pentru broască (Rana esculenta), respectiv pentru preparatele din pulpe de broască.

Trimis de gal, 25.06.2005. Sursa: DGE



púne (pún, pús), vb. – 1. A aşeza, a amplasa. – 2. A dispune, a pregăti. – 3. A (se) situa, a (se) plasa. – 4. A numi, a instala, a preda. 5. A introduce, a fixa. – 6. A impune, a stabili. – 7. A comanda, a sili, a îndemna. – 8. A recurge la ... – 9. A obliga, a forţa. – 10. A expune, a risca. – 11. A (se) folosi, a (se) întrebuinţa. – 12. A îmbrăca, a purta. – 13. A presupune, a admite. – 14. A socoti, a calcula. – 15. (refl.) A se aşeza. – 16. (refl.) A ieşi afară, a avea scaun. – 17. (refl.) A se băga, a intra în, a se întinde. – 18. (refl.) A ase opune, a rezista. – 19. (refl.) A se certa, a se bate. – 20. (refl.) A intra în serviciu. – 21. (refl.) A începe, a se aşterne, a se produce o intemperie. – Mr., megl. pun, puş, istr. pur, pus. lat. pōnĕre (Puşcariu 1401; Candrea-Dens., 1461; REW 6647), cf. it. porre (logud. ponnere), prov. ponre, fr. pondre "a depune ouă", sp. poner, port. pôr. Persoana a doua a prezentului, pui ‹ ponis, a influenţat-o pe prima, eu pun, care se pronunţă adesea eu pui; la fel să pun, să pui; gerunziul punînd şi puind, cu suf. de agent punător şi puitor. La fel se pot conjuga şi derivatele lui (apune, depune, supune, răpune, despune, spune, prepune) ca şi veni şi ţine. S-au adaptat la conjug. lui toate der. împrumutate din fr. poser; compune, vb.; impune; dispune; presupune; repune; contrapune etc. Der. puitor, s.m. (persoană care pune ceva; lucrător care alimentează presa de imprimat); puitoare, s.f. (lucrătoare care alimentează presa de imprimat); puitură, s.f. (semănat; cusătură de ie); pus, s.n. (acţiunea de a pune); pusătură, s.f. (înv., aşezare, poziţie; boală rezultată din vrăji; farmece); pusoare, s.f. (situaţie; poziţie; viţă-de-vie sădită recent; Trans., aşteptare, pîndă, post de vînătoare). cf. apune, depune, prepune, răpune, supune. Der. neol. compune, v. mai sus; contrapune, vb.; expune, vb.; interpune, vb.; justapune, vb.; opune, vb.; propune, vb.; suprapune, vb.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER