presupune

presupune
PRESUPÚNE, presupún, vb. III. tranz. 1. A admite în mod prealabil (şi provizoriu) că ceva este posibil, real, adevărat; a fi de părere, a crede, a socoti; a bănui. 2. A avea ca premisă existenţa prealabilă a unui lucru, a fi condiţionat de...; a implica. – Pre-1 + supune (după fr. présupposer).
Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98

PRESUPÚNE vb. 1. (înv. şi pop.) a prepune. (Am presupune că vei veni.) 2. v. bănui. 3. v. crede. 4. a admite, a spune, a zice. (Să presupune că aşa s-au întâmplat lucrurile.) 5. a cere, a implica, a necesita, a reclama. (Inteligenţa presupune reflecţia.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

presupúne vb. supune
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PRESUPÚNE presupún tranz. 1) (urmat, de regulă, de o propoziţie completivă) A admite ca adevărat sau posibil; a bănui. 2) (lucruri sau acţiuni prealabile) A avea drept condiţie de bază. Creaţia presupune inspiraţie. /pre- + a supune
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PRESUPÚNE vb. III. tr. 1. A crede, a bănui (ceva dinainte). 2. A necesita, a fi absolută nevoie de ceva în prealabil. [P.i. presupún, conj. -nă, ger. -nând, presupuind. / cf. fr. présupposer, it. presupponere].
Trimis de LauraGellner, 13.02.2007. Sursa: DN

PRESUPÚNE vb. tr. 1. a admite pentru un moment că ceva este posibil sau adevărat, a crede, a socoti. 2. a necesita, a fi absolută nevoie de ceva în prealabil. (după fr. présupposer)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

presupúne (presupún, presupús), vb. – A crede, a socoti. fr. présupposer, adaptat la conjugarea lui a supune.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • presupunere — PRESUPÚNERE, presupuneri, s.f. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziţie, ipoteză, presupus, presupoziţie. – v. presupune. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  PRESUPÚNERE s. 1.… …   Dicționar Român

  • bănui — BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. tranz. A presupune; a presimţi; a întrevedea o anumită situaţie, o anumită soluţie etc. 2. tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. intranz. (reg.) A se supăra pe cineva; a i face… …   Dicționar Român

  • prepune — PREPÚNE, prepún, vb. III. tranz. 1. (pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcţie; a propune într o funcţie. – lat. praeponere (după pune). Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • prezuma — PREZUMÁ, prezúm, vb. I. tranz. (livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX 98  PREZUMÁ vb. v. crede, deduce, presupune, socoti. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • socoti — SOCOTÍ, socotesc, vb. IV. 1. tranz. A face socoteală (1); a calcula. ♦ A număra. ♦ refl. recipr. A ajunge la o înţelegere cu cineva asupra unei datorii, obligaţii etc. ♦ refl. recipr. fig. A lichida un diferend cu cineva, a trage la raspundere pe …   Dicționar Român

  • adulmeca — adulmecá vb., ind. prez. 1 sg. adúlmec, 3 sg. şi pl. adúlmecă Trimis de siveco, 21.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  A ADULMECÁ adúlmec tranz. 1) (hrană, persoane etc.) A simţi prezenţa cu ajutorul mirosului. 2) fig …   Dicționar Român

  • ager — ÁGER, Ă, ageri, e, adj. 1. Iute în mişcări; sprinten. 2. Isteţ, deştept. ♦ (Despre ochi sau privire) Vioi, pătrunzător, scrutător. 3. (înv.; despre obiecte) Tăios, ascuţit. – lat. agilis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Ager ≠… …   Dicționar Român

  • asumpţie — asúmpţie (log.) s. f. (sil. sump ţi e), art. asúmpţia (sil. ţi a), g. d. art. asúmpţiei; pl. asúmpţii Trimis de siveco, 15.01.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  ASÚMPŢIE s.f. (fil.) Actul de a asuma, a presupune; ( …   Dicționar Român

  • carabă — CARÁBĂ, carabe, s.f. 1. (reg.) Fluier primitiv pe care şi l fac copiii dintr o ţeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă etc. 2. Tubul cimpoiului asemănător cu fluierul, la care se execută melodia. 3. (arg.) Palmă (2). – Din …   Dicționar Român

  • caz — CAZ, cazuri, s.n. 1. Împrejurare, circumstanţă, situaţie. ♢ Caz de conştiinţă = Împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei şi un interes propriu. ♢ expr. A admite cazul că... = a presupune că... A face caz de ceva = a acorda prea …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”