presupunere

presupunere
PRESUPÚNERE, presupuneri, s.f. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziţie, ipoteză, presupus, presupoziţie. – v. presupune.
Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98

PRESUPÚNERE s. 1. (înv. şi pop.) prepus. (Tot felul de presupunere îi trec prin cap.) 2. bănuială, ipoteză, prezumţie, supoziţie, (rar) presupus. (presupunere lui s-a adeverit.) 3. v. ipoteză.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

presupúnere s. f., g.-d. art. presupúnerii; pl. presupúneri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRESUPÚNER//E presupunerei f. 1) v. A PRESUPUNE. 2) Părere bazată numai pe faptele aparente; prezumţie; supoziţie; ipoteză. /v. a presupune
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PRESUPÚNERE s.f. Faptul de a presupune; supoziţie, ipoteză. ♦ Lucru admis în prealabil ca adevărat. [< presupune].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

PRESUPÚNERE s. f. faptul de a presupune; supoziţie, ipoteză. ♢ lucru admis în prealabil ca adevărat. (< presupune)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • presupúnere — s. f., g. d. art. presupúnerii; pl. presupúneri …   Romanian orthography

  • ipoteză — IPOTÉZĂ, ipoteze, s.f. Presupunere, enunţată pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legături între) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esenţa fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce;… …   Dicționar Român

  • prezumţie — PREZÚMŢIE, prezumţii, s.f. (livr.) 1. Părere întemeiată pe aparenţe, pe ipoteze, pe deducţii; presupunere, supoziţie. ♦ Recunoaştere a unui fapt ca autentic din punct de vedere juridic, până la proba contrară. 2. Părere exagerat de bună despre… …   Dicționar Român

  • supoziţie — SUPOZÍŢIE, supoziţii, s.f. Presupunere, ipoteză. ♦ (log.) Enunţ luat ca premisă (ipoteză) pentru întemeierea (întemeia) altor enunţuri. ♦ (log.) Capacitatea unui termen de a reprezenta ceva într o propoziţie. – Din fr. supposition. Trimis de… …   Dicționar Român

  • bănuială — BĂNUIÁLĂ, bănuieli, s.f. 1. Presupunere, presimţire, supoziţie. 2. Atitudine de neîncredere faţă de cineva sau ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenţie rea; suspiciune. – Bănui + suf. eală. Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • prepus — PREPÚS1, prepusuri, s.n. (pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – v. prepune. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PREPÚS2, Ă, prepuşi, se, adj., s.m. 1. adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. adj …   Dicționar Român

  • conjectură — CONJECTÚRĂ, conjecturi, s.f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumţie, supoziţie. – Din fr. conjecture, lat. conjectura. Trimis de Joseph, 23.05.2004. Sursa: DEX 98  CONJECTÚRĂ s. v. ipoteză, presupunere, prezumţie, supoziţie.… …   Dicționar Român

  • presupoziţie — PRESUPOZÍŢIE, presupoziţii, s.f. (Rar) Presupunere. – Din fr. présupposition. Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX 98  presupozíţie s. f. supoziţie Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  PRESUPOZÍŢI//E presupoziţiei… …   Dicționar Român

  • ghici — GHICÍ, ghicesc, vb. IV. tranz. 1. A descoperi, a afla, a înţelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deducţie); a intui, a prevedea, a întrezări. ♢ loc. adv. Pe ghicite = la întâmplare sau în mod intuitiv. ♦ A dezlega o ghicitoare. 2. (în… …   Dicționar Român

  • presupus — PRESUPÚS1, presupusuri, s.n. (pop. şi fam.) Presupunere. – v. presupune. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  PRESUPÚS2, Ă, presupuşi, se, adj. Prezumtiv. – v. presupune. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”