bãnuiálã — s. f., g. d. art. bãnuiélii; pl. bãnuiéli … Romanian orthography
suspiciune — SUSPICIÚNE, suspiciuni, s.f. Lipsă de încredere în cineva, îndoială în ceea ce priveşte corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intenţiilor cuiva; bănuială, neîncredere. [pr.: ci u ] – Din fr. suspicion, lat. suspicio, onis. Trimis… … Dicționar Român
bănat — BĂNÁT, (3) bănaturi, s.n. (reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristeţe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ♢ expr. A nu i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politeţe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva … Dicționar Român
dubitativ — DUBITATÍV, Ă, dubitativi, e, adj. (Despre propoziţii) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranţă, o posibilitate sau o bănuială. – Din fr. dubitatif, lat. dubitativus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dubitatív adj. m … Dicționar Român
gelozie — GELOZÍE, gelozii, s.f. 1. Sentiment chinuitor şi obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că fiinţa iubită îi este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. – Din it. gelosia. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
prepus — PREPÚS1, prepusuri, s.n. (pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – v. prepune. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PREPÚS2, Ă, prepuşi, se, adj., s.m. 1. adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. adj … Dicționar Român
bănuielnic — BĂNUIÉLNIC, Ă, bănuielnici, e, adj. (Rar) Bănuitor. – Din bănuială + suf. nic. Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DLRM BĂNUIÉLNIC adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime BĂNUIÉLNI//C… … Dicționar Român
bănuitor — BĂNUITÓR, OÁRE, bănuitori, oare, adj. Care bănuieşte; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [pr.: nu i ] – Bănui + suf. tor. Trimis de paula, 30.11.2004. Sursa: DEX 98 Bănuitor ≠ credul, naiv Trimis de siveco, 03.08.2004 … Dicționar Român
ipopsie — ipopsíe s.f. (înv.) bănuială. Trimis de blaurb, 01.06.2006. Sursa: DAR ipopsíe (ipopsíi), s.f. – Bănuială, îndoială. – Mr. ipupsie. gr. ὑποψία (DAR). sec. XVIII, înv. – Der. ipopt, adj, (suspect), din gr. ὔποπτος. Trimis de blau … Dicționar Român
mefienţă — MEFIÉNŢĂ, mefienţe, s.f. 1. (livr.) Neîncredere; bănuială. 2. (psih.) Suspiciune patologică; aşteptare anxioasă a răului. [pr.: fi en ] – Din fr. méfiance. Trimis de laurap, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mefiénţă s. f. (sil. fi en ), g. d. art … Dicționar Român