mefienţă

mefienţă
MEFIÉNŢĂ, mefienţe, s.f. 1. (livr.) Neîncredere; bănuială. 2. (psih.) Suspiciune patologică; aşteptare anxioasă a răului. [pr.: -fi-en-] – Din fr. méfiance.
Trimis de laurap, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

mefiénţă s. f. (sil. -fi-en-), g.-d. art. mefiénţei; pl. mefiénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MEFIÉNŢĂ s.f. (Franţuzism) Neîncredere. [pron. -fi-en-, pl. -ţe. / cf. fr. méfiance].
Trimis de LauraGellner, 27.10.2006. Sursa: DN

MEFIÉNŢĂ s. f. 1. neîncredere, bănuială. 2. suspiciune patologică; aşteptare anxioasă a răului. (< fr. méfiance)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • mefient — MEFIÉNT, Ă, mefienţi, te, adj. (livr.) Neîncrezător; bănuitor. [pr.: fi ent] – Din fr. méfiant. Trimis de laurap, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  mefiént adj. m. (sil. fi ent), pl. mefiénţi; f …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”