- dulce
- DÚLCE, (A) dulci, adj., (B 2) dulciuri, s.n., (B 1) s.n. a. adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. ♦ Care a fost îndulcit (cu miere, cu zahăr etc.). 2. (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat. ♦ (Despre brânzeturi) Care nu a fost sărat sau care a fost sărat foarte puţin. 3. (Despre fructe) Care este produs de un pom fructifer altoit, având gustul dulce (A I 1). 4. (Despre apă) De râu, de izvor, de fântână. II. fig. 1. Frumos, drăguţ, gingaş. Zâmbet dulce. ♢ expr. A face (cuiva) ochi dulci = a privi (pe cineva) cu dragoste; a curta. ♦ (Despre miros) Aromatic, parfumat. ♦ (Despre glas, sunete etc.) Plăcut la auz; melodios. ♦ (Despre lumină) Puţin intens, blând, potolit. ♦ (Despre culori) Estompat, pal. 2. (Despre somn) Liniştit, calm, odihnitor. 3. (Despre gesturi, acţiuni) Uşor, delicat, gingaş. 4. (Despre terenuri) Puţin înclinat, cu pantă redusă, uşor de urcat. 5. (Despre climă şi agenţi fizici) Moderat, temperat. 6. (Despre fiinţe) Simpatic, plăcut la înfăţişare sau în comportări. ♦ Iubit, drag. 7. (Despre oameni) Blând, omenos, înţelegător. ♦ Care procură mulţumire; agreabil. ♦ (Despre vorbe) Care place, desfată, mângâie. ♦ (Despre gânduri exprimate, versuri etc.) De dragoste; p. ext. searbăd, fad. B. s.n. 1. Ceea ce e plăcut, bun; ceea ce produce plăcere, bucurie. ♢ loc. adj. De dulce = (în ritualul bisericii creştine; despre mâncăruri) care este permis numai în perioadele dintre posturi; (despre zile sau perioade) în care este îngăduit să se mănânce orice fel de aliment. ♢ expr. (fam.) A spune (cuiva ceva) de dulce = a spune (cuiva) lucruri dezagreabile, a reproşa (cuiva ceva), a certa pe cineva. ♦ Perioadă de timp cât este îngăduit credincioşilor creştini să mănânce carne. 2. (Mai ales la pl.) Preparat dulce (A I l) care se mănâncă. – lat. dulcis.Trimis de ana_zecheru, 06.11.2008. Sursa: DEX '98DÚLCE adj. 1. v. îndulcit. 2. proaspăt. (Lapte dulce.) 3. nesărat. (Brânză dulce.)Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: SinonimeDÚLCE adj. v. agreabil, armonios, blând, calm, delicat, domol, drag, drăgălaş, drăguţ, estompat, fin, frumos, frumuşel, gingaş, graţios, iubit, îmbălsămat, îmbătător, îndrăgit, înmiresmat, lin, liniştit, melodic, melodios, moderat, muzical, netulburat, pal, palid, parfumat, paşnic, pierdut, plăcut, potolit, potrivit, scump, sonor, stins, suav, şters, temperat, tihnit, unduios, uşor.Trimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: SinonimeLEMN-DÚLCE s. v. răculeţ.Trimis de siveco, 14.04.2008. Sursa: SinonimeRĂDĂCINĂ-DÚLCE s. v. lemn-dulce.Trimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: SinonimeSCORŢIŢĂ DÚLCE s. v. scorţişoară.Trimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: SinonimeZGAIBE DÚLCI s. pl. v. bube dulci, impetigo.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedúlce adj. m. şi f. dúlce, g.-d. art. dúlcii; pl. m. şi f. dulciTrimis de siveco, 08.04.2009. Sursa: Dicţionar ortograficdúlce s. n., (preparate dulci) pl. dúlciuriTrimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficlemn-dúlce (bot.) s. n.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Dicţionar ortograficrădăcínă-dúlce s. f.Trimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografictúrtă dúlce s. f. + adj.Trimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficDÚLCE1 dúlciuri n. 1) Ceea ce produce plăcere şi satisfacţie deosebită. ♢ A fi sătul de dulce a se sătura de bine. Până nu guşti amarul, nu ştii ce-i dulcele până nu guşti viaţa grea, n-o înţelegi pe cea bună. 2): De dulce care, după ritualul bisericii creştine, nu se mănâncă în timp de post; de frupt. 3) mai ales la pl. pop. Mâncare servită ca desert. /<lat. dulcisTrimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: NODEXDÚLC//E2 dulcei adj. 1) Care are gustul zahărului sau al mierii. Struguri dulcei. 2) Care a fost îndulcit (cu zahăr sau cu miere). 3): Lapte dulce lapte proaspăt. 4): Apă dulce apă de izvor sau de râu. 5): Caş dulce caş nesărat. 6) fig. Care produce plăcere (vizuală, auditivă, olfactivă etc.). Zâmbet dulce. Somn dulce. ♢ Vorba dulce mult aduce cu binele poţi multe. 7) (despre persoane) La care cineva ţine (foarte) mult; drag; scump. Mamă dulce. 8) (despre fiinţe vii, de obicei mici) Care trezeşte simpatie. 9): Climă dulce climă temperată, moderată. /<lat. dulcisTrimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: NODEXLEMN-DULCE s.n. Plantă erbacee, comună în sudul Europei şi în Orient (Glycyrrhiza glabra), ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor şi a băuturilor; se comercializează sub formă de batoane, bucăţi sau pudră. Din sirop de lemn-dulce, negru şi vâscos, se fabrică dulciuri (spirale, bastonaşe, bomboane), asemănătoare cu guma de mestecat, de culoare neagră şi amărui. – cf. germ. Süßholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= rădăcină dulce).Trimis de gal, 23.11.2007. Sursa: DGEdulce (dúlce), adj. – 1. Care are gustul mierii sau zahărului. – 2. Blînd, gingaş. – 3. Plăcut, bun la gust. – 4. Moale, liniştit, molcom. – 5. (Trans.) Legitim. – 6. (adv.) Cu blîndeţe, cu gingăşie. – Mr. dulţe, megl. dulţi, istr. dul’ţe. lat. dŭlcis (Cihac, I, 84; Puşcariu 554; Candrea-Dens., 520; REW 2792), cf. it. dolce, prov. dolz, dous, fr. doux, cat. dols, sp. dolce. – Der. dulce, s.m. (dulceaţă, însuşirea de a fi dulce, perioadă a anului cînd este îngăduit credincioşilor să mănînce carne şi produse lactate; produse lactate); dulce (pl. colectiv dulciuri), s.n. (preparat dulce care se mănîncă, cofeturi); dulceag, adj. (cu gust cam dulce), a cărui der. nu este clară; dulcegărie, s.f. (vorbă, purtare dulceagă); dulceaţă, s.f. (însuşirea de a fi dulce, plăcut; produs dulce de mîncare; acţiunea de a mînca produse lactate şi carne, interzisă în perioadele de post; preparat alimentar făcut din fructe sau petale fierte în sirop de zahăr), cf. abruz. dulgiázze; dulciu, adj. (pe jumătate dulce); dulceţar, s.m. (cofetar); dulceţăreasă, s.f. (cofetăreasă, care înainte era îndeletnicire obişnuită în casele boiereşti); dulcoare, s.f. (dulceaţă), cuvînt rar care, după Puşcariu 555 şi REW 2793, provine din lat. dŭlcōrem; dedulci, vb. (a mînca alimente interzise în perioada de post; a se învăţa prost, a se nărăvi), format pe baza expresiei de dulce "interzis în post" (Tiktin); îndulci, vb. (a face ceva să fie dulce; a alina, a domoli; refl., a se deprinde, a se obişnui), cf. mr. (î)ndulţescu (după Puşcariu 833; Densusianu, Hlr., 169 şi Candrea-Dens., 521, ar reprezenta direct. lat. *indulcῑre); îndulcitor, adj. (care îndulceşte; calmant); îndulcitură, s.f. (bomboană). Din rom. provine rut. doljčyca (Candrea, Elemente, 403).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
