- zice
- ZÍCE, zic, vb. III. tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi. ♢ expr. Cât ai zice peşte = într-o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimţi. Vrea (sau va, vra) să zică = a) înseamnă, are sensul, semnificaţia, valoarea...; b) aşadar, deci, prin urmare. Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. ♢ (reg.) A comunica, a transmite, a face cunoscut. 2. A afirma, a declara; a susţine, a pretinde. ♦ A promite, a făgădui. ♦ A răspunde, a riposta; a invoca. Mai zi dacă ai ce. ♦ A reproşa, a obiecta. Frumos, n-am ce zice. ♢ expr. Să nu zici că... = să nu-mi reproşezi că... ♦ A contesta. ♦ A sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona. 3. (pop.) A cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori. 4. A-şi da o părere, a se pronunţa într-o chestiune; p. ext. a gândi, a socoti, a crede. Toţi vor zice cum vrei tu. ♢ expr. (Că) bine zici! = bună idee! aşa este. Ce-am zis eu? = nu ţi-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi... = a) judecă, socoteşte, dă-ţi părerea; b) aşadar, prin urmare. Ce-ai zice...? = ce părere ai avea? cum ţi-ar părea? Să zicem = a) să presupunem, să admitem; b) de exemplu. Vino, să zicem, la ora zece. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că... Aşa, numai ca să zică şi el că face o treabă. 5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; p. ext. a porecli. ♢ impers. O fată ce-i zice Maria. ♢ expr. (refl.) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). lat. dicere.Trimis de valeriu, 29.05.2008. Sursa: DEX '98ZÍCE, zic, vb. III. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema.Trimis de tavi, 19.12.2004. Sursa: NODEXA zice ≠ a tăceaTrimis de siveco, 12.01.2009. Sursa: AntonimeZÍCE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (zice-i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (zice numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a mărturisi, a relata, a spune. (A zice următoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunţa. (A zice următoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El zice: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am zice tot ce mi-ai spus; le-a zice ultimele noutăţi.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a susţine. (zice că marfa e de bună calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se zice că a plecat.) 9. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti. (N-a zice un cuvânt.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se zice pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Să zice că-i aşa cum susţii.) 12. a conţine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce zice aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fă ce-ţi zice el!) 14. a obiecta, a reproşa, a spune. (N-am ce zice, totul a fost perfect.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeZÍCE vb. v. chema, citi, cânta, executa, interpreta, intona, numi, parcurge.Trimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: Sinonimeóm-zi s. f., pl. om-zileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficva să zícă (vrea să însemne) vb. + vb.Trimis de siveco, 04.03.2009. Sursa: Dicţionar ortograficzíce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zic, 1 pl. zícem, 2 pl. zíceţi, perf. s. 1 sg. ziséi, 1 pl. zíserăm; imper. 2 sg. zi, neg. nu zíceTrimis de siveco, 17.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficA ZÍCE zic 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a spune. ♢ Ce mai zici? ce mai faci? Va să zică adică; prin urmare. 2) A enunţa cu fermitate; a afirma. 3) A aduce ca obiecţie; a obiecta. Ai ce zice? 4) A găsi de cuviinţă; a crede; a considera; a socoti. ♢ Să zicem a) să admitem; b) de exemplu. 5) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a cânta, a interpreta; a executa. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. /<lat. dicereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.
