- spune
- SPÚNE, spun, vb. III. tranz. 1. A exprima prin viu grai un gând, o părere etc.; a rosti, a zice, a declara. ♢ expr. Ce-ţi spuneam eu! = ai văzut că a fost aşa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea. ♦ fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ţi spune nimic lucrul acesta? ♢ expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuiţie, a intui, a presimţi. ♦ fig. (pop.) A exprima ceva prin cântec; a cânta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destăinui, a mărturisi ceva cuiva. ♦ A pârî, a denunţa pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ refl. impers. A se obişnui, a se zice într-un anumit fel. – lat. exponere.Trimis de dante, 21.02.2009. Sursa: DEX '98A spune ≠ a tăceaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSPÚNE vb. 1. a vorbi, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a vorovi. (spune-i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a vorbi, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (spune numai prostii.) 3. v. arăta. 4. v. afirma. 5. v. zice. 6. a face, a zice. (El spune: – Nu vreau!) 7. v. transmite. 8. v. povesti. 9. v. destăinui. 10. v. recita. 11. v. susţine. 12. a se afirma, a se auzi, a se şopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. şi reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se spune că a plecat.) 13. v. scoate. 14. v. pronunţa. 15. v. supranumi. 16. v. numi. 17. a susţine. (Ce spune savantul în această carte?) 18. v. presupune. 19. v. conţine. 20. v. semnifica. 21. v. denunţa. 22. v. porunci. 23. v. obiecta.Trimis de siveco, 07.01.2009. Sursa: SinonimeSPÚNE vb. v. apărea, arăta, chema, citi, cânta, evoca, executa, indica, interpreta, intona, ivi, înfăţişa, numi, parcurge, predica, prezenta, propaga, propovădui, răspândi, veni.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimespúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spun, 1 pl. spúnem, 2 pl. spúneţi; conj. prez. 3 sg. şi pl. spúnă; ger. spunând; part. spusTrimis de siveco, 28.03.2009. Sursa: Dicţionar ortograficA SPÚNE spun 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice. spune adevărul. spune pe de rost. ♢ spune drept a spune adevărul. Cine ar fi putut spune cine ar fi putut să creadă. A nu spune nici cârc a nu scoate nici o vorbă. spune verde în faţă (sau în ochi) a da adevărul pe faţă, fără ocolişuri. A-i spune cuiva inima a presimţi. După cum se spune cu alte cuvinte. spune poveşti a comunica lucruri ireale. 2) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a zice; a cânta; a interpreta. 3) (pe cineva cuiva) A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acţiuni reprobabile ţinute în taină, dând în vileag cu intenţii rele; a pârî; a denunţa. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. Cum îţi spune? /<lat. exponereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXspúne (-n, -us), vb. – 1. (înv.) A expune, a exprima, a indica. – 2. A zice. – 3. A povesti, a nara, a recita. – 4. A acuza, a reclama, a denunţa. – Mr. (a)spun(ere), spuş, spus; megl. spun(iri), spuş, spus; istr. spur, spus. lat. exponĕre (Puşcariu 1636; Candrea-Dens., 1467; REW 3054; Popinceanu, ZRPh., LXIX, 236-66), cf. it. esporre, prov. esponer (calabr. spunere), v. fr. espondre, sp. exponer, port. expôr, alb. špuń "a învăţa, a instrui" (Meyer 415; Philippide, II, 641). Uz general (ALR, I, 107). – Der. spus, adj. (zis); nespus, adj. (inexprimabil; adv., nemaipomenit, extraordinar); spusă, s.f. (zisă).Trimis de blaurb, 14.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
