imputa

imputa
IMPUTÁ, impút, vb. I. tranz. şi refl. impers. 1. A (i se) reproşa, a (i se) atribui cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite, condamnabile. 2. A face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituţii, întreprinderi (unde lucrează), obligându-l la despăgubiri. – Din fr. imputer, lat. imputare.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

IMPUTÁ vb. v. reproşa.
Trimis de siveco, 14.10.2007. Sursa: Sinonime

imputá vb., ind. prez. 1 sg. impút, 3 sg. şi pl. impútă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A IMPUTÁ impút tranz. 1) (acţiuni sau fapte reprobabile) A atribui ca învinuire; a reproşa. 2) (persoane) A obliga să plătească o imputaţie. /<fr. imputer, lat. imputare
Trimis de siveco, 15.05.2007. Sursa: NODEX

IMPUTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) atribui cuiva purtări, fapte urâte, nepotrivite. 2. tr. A obliga pe cineva să plătească o sumă de bani ca despăgubire pentru o pagubă adusă unei instituţii în cadrul unei funcţii deţinute de acea persoană. [P.i. impút, 3,6 -tă, var. împuta vb. I. / < fr. imputer, cf. lat. imputare].
Trimis de LauraGellner, 25.04.2005. Sursa: DN

IMPUTÁ vb. I. tr., refl. a(-şi) reproşa purtări, fapte reprobabile. II. tr. a obliga pe cineva să plătească o sumă de bani pentru compensarea unui prejudiciu, a unei lipse în gestiune etc. (< fr. imputer, lat. imputare)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

imputá (imputát, imputát), vb. – 1. A face pe cineva răspunzător de o pagubă. – 2. A reproşa. – 3. A insulta, a ocărî. lat. imputāre (Puşcariu 796; Candrea-Dens. 828; REW 4324; DAR; Rosetti, I, 173). Este cuvînt înv., care abia dacă supravieţuieşte în cîteva regiuni, fiind înlocuit de dubletul neol. imputa, din fr. imputer. – Der. împutăciune, s.f. (înv., ceartă, dispută); împutător, adj. (înv., injurios).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • împuta — ÎMPUTÁ vb. I. v. imputa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • imputá — vb., ind. prez. 1 sg. impút, 3 sg. şi pl. impútã …   Romanian orthography

  • Caso Gürtel — El denominado caso Gürtel es la investigación instruida por el entonces juez de la Audiencia Nacional de España, Baltasar Garzón, hoy separado del caso por una serie de escuchas ilegales.[1] La operación fue iniciada en febrero de 2009, cuyo fin… …   Wikipedia Español

  • imputare — IMPUTÁRE, imputări, s.f. Acţiunea de a (se) imputa şi rezultatul ei; reproş, mustrare, învinuire. ♦ (concr.) Măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta… …   Dicționar Român

  • inconfeso — ► adjetivo DERECHO Se aplica al reo que no ha confesado el delito que se le imputa. * * * inconfeso, a adj. Se aplica al *reo que no confiesa el delito que se le imputa. * * * inconfeso, sa. adj. Dicho de un presunto reo: Que no confiesa el… …   Enciclopedia Universal

  • Juicios por delitos de lesa humanidad en Argentina — Este artículo o sección sobre derecho necesita ser wikificado con un formato acorde a las convenciones de estilo. Por favor, edítalo para que las cumpla. Mientras tanto, no elimines este aviso puesto el 3 de febrero de 2011. También puedes …   Wikipedia Español

  • cargo — ► sustantivo masculino 1 Función desempeñada habitualmente por una persona en una empresa o en una institución a cambio de un salario: ■ ocupa un cargo directivo en la empresa. SINÓNIMO empleo puesto 2 Obligación o responsabilidad de encargarse o …   Enciclopedia Universal

  • reincidencia — ► sustantivo femenino 1 Repetición de una falta, error o defecto: ■ la reincidencia de tus retrasos me obliga a sancionarte. SINÓNIMO reiteración 2 DERECHO Circunstancia agravante de la responsabilidad de un acusado, al haber sido condenado con… …   Enciclopedia Universal

  • acuza — ACUZÁ, acúz, vb. I. tranz. 1. A învinui, a învinovăţi. 2. (Franţuzism) A arăta, a vădi, a manifesta. – Din fr. accuser, lat. accusare. Trimis de ana zecheru, 06.08.2002. Sursa: DEX 98  A acuza ≠ a îndreptăţi, a justifica, a dezvinovăţi, a… …   Dicționar Român

  • ireprehensibil — IREPREHENSÍBIL ireprehensibilă (ireprehensibili, ireprehensibile) Căruia nu i se poate imputa nimic; ireproşabil. /<fr. irrépréhensible Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX  IREPREHENSÍBIL, Ă adj. Căruia nu i se poate imputa nimic;… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”