- acuza
- ACUZÁ, acúz, vb. I. tranz. 1. A învinui, a învinovăţi. 2. (Franţuzism) A arăta, a vădi, a manifesta. – Din fr. accuser, lat. accusare.Trimis de ana_zecheru, 06.08.2002. Sursa: DEX '98A acuza ≠ a îndreptăţi, a justifica, a dezvinovăţi, a disculpaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeACUZÁ vb. 1. a (se) învinovăţi, a (se) învinui, (livr.) a (se) culpabiliza, a (se) incrimina, (prin Mold.) a (se) bănui, (înv.) a (se) jelui, a (se) prihăni, a (se) vinovăţi, a (se) vinui. (Se acuza unul pe celălalt.) 2. (jur.) a inculpa, (livr.) a incrimina. (Îl acuza de omor.)Trimis de siveco, 02.04.2005. Sursa: SinonimeACUZÁ vb. v. arăta, manifesta, vădi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeacuzá vb., ind. prez. 1 sg. acúz, 3 sg. şi pl. acúzăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ACUZÁ acúz tranz. (persoane) A considera vinovat; a învinui; a învinovăţi. acuza de furt. /<fr. accuser, lat. accusareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXACUZÁ vb. I. tr. 1. A învinui, a învinovăţi; a imputa. ♦ (jur.) A imputa cuiva un delict, o crimă. 2. (Rar) A arăta, a vădi, a dovedi, a manifesta. [< fr. accuser, cf. it., lat. accusare].Trimis de LauraGellner, 21.02.2006. Sursa: DNACUZÁ vb. tr. 1. a învinui, a învinovăţi; a incrimina. ♢ (jur.) a imputa cuiva un delict, o crimă. 2. a arăta, a vădi, a dovedi; a manifesta. (< fr. accusare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.