acuzat

acuzat
ACUZÁT, -Ă, acuzaţi, -te, s.m. şi f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acţiune în justiţie; inculpat, pârât. – v. acuza.
Trimis de ana_zecheru, 26.06.2008. Sursa: DEX '98

ACUZÁT s., adj. v. inculpat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

acuzát s. m., pl. acuzáţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ACUZÁ//T acuzattă (acuzatţi, acuzatte) m. şi f. Persoană care este acuzată de infracţiune şi este parte într-un proces penal; inculpat. A ancheta un acuzat. /v. a acuza
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ACUZÁT, -Ă s.m. şi f. Cel învinuit de un furt, un omor etc.; (spec.) cel împotriva căruia s-a introdus o acţiune în justiţie; pârât, inculpat. [< acuza].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

ACUZÁT, -Ă s. m. f. inculpat. (< acuza)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • inculpat — INCULPÁT, Ă, inculpaţi, te, s.m. şi f. Persoană acuzată de o culpă; pârât, acuzat, învinuit. – v. inculpa. cf. fr. i n c u l p é. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INCULPÁT s., adj. (jur.) acuzat, împricinat, învinuit, pârât, ( …   Dicționar Român

  • incriminat — INCRIMINÁT, Ă, incriminaţi, te, adj. Care este acuzat de crimă; care a dat naştere la o învinuire; care este pedepsit de lege; acuzat. ♦ (Substantivat) Persoană învinuită de o crimă. [var.: încriminát, ă adj.] – v. incrimina. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • absoluţiune — ABSOLUŢIÚNE, absoluţiuni, s.f. 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă2. [pr.: ţi u ] – Din fr. absolution, lat.… …   Dicționar Român

  • contraacuzaţie — CONTRAACUZÁŢIE, contraacuzaţii, s.f. Învinuire adusă de către un acuzat acuzatorului. [pr.: tra a ] – Din fr. contre accusation. Trimis de IoanSoleriu, 29.04.2004. Sursa: DEX 98  contraacuzáţie s. f. → acuzaţie Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • inacuzabil — INACUZÁBIL, Ă, inacuzabili, e, adj. Care nu poate fi acuzat; nevinovat. – Din fr. inaccusable. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  Inacuzabil ≠ acuzabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  inacuzábil adj. m., pl.… …   Dicționar Român

  • Adrian Cioroianu — Infobox Politician name = Adrian Mihai Cioroianu width = 176px height = caption = Adrian Cioroianu in 2007 small office = Romanian Minister of Foreign Affairs term start = April 5, 2007 term end = April 15, 2008 predecessor = Călin Popescu… …   Wikipedia

  • achiesare — ACHIESÁRE, achiesări, s.f. (Rar) 1. Recunoaşterea de către un acuzat a pretenţiilor dintr o acţiune de justiţie. 2. Renunţare la atacarea unei hotărâri a justiţiei. [pr.: chi e ] – v. achiesa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • acuzabil — ≠ inacuzabil, justificabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  acuzábil adj. m., pl. acuzábili; f. sg. acuzábilă, pl. acuzábile Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ACUZÁBIL, Ă …   Dicționar Român

  • agravant — AGRAVÁNT, Ă, agravanţi, te, adj. Care agravează, care înrăutăţeşte. ♢ Circumstanţe agravante = împrejurări care contribuie la mărirea vinii unui acuzat. – Din fr. aggravant, lat. aggravans, ntis. Trimis de ana zecheru, 09.09.2002. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • coacuzat — COACUZÁT, Ă, coacuzaţi, te, s.m. şi f. Persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în acelaşi proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea). [pr.: co a ] – După fr. coaccusé. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”