incriminat

incriminat: INCRIMINÁT, -Ă, incriminaţi, -te, adj. Care este acuzat de crimă; care a dat naştere la o învinuire; care este pedepsit de lege; acuzat. ♦ (Substantivat) Persoană învinuită de o crimă. [var.: încriminát, -ă adj.] – v. incrimina.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

INCRIMINÁT s., adj. v. acuzat, inculpat, împricinat, învinovăţit, învinuit, pârât.

Trimis de siveco, 09.09.2008. Sursa: Sinonime

INCRIMINÁ//T incriminattă (incriminatţi, incriminatte) şi substantival Care este acuzat de o crimă. /v. a incrimina

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

încriminat — ÎNCRIMINÁT, Ă adj. v. incriminat. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
antiparastază — antiparastáză s. f., pl. antiparastáze Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ANTIPARASTÁZĂ s.f. (lit.) Figură retorică prin care se urmăreşte a se demonstra că faptul incriminat este, dimpotrivă, lăudabil. [< fr.… … Dicționar Român
incriminabil — INCRIMINÁBIL, Ă, incriminabili, e, adj. Care poate fi incriminat, acuzat. – Din fr. incriminable. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 incriminábil adj. m., pl. incriminábili; f. sg. incriminábilă, pl … Dicționar Român
inculpat — INCULPÁT, Ă, inculpaţi, te, s.m. şi f. Persoană acuzată de o culpă; pârât, acuzat, învinuit. – v. inculpa. cf. fr. i n c u l p é. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INCULPÁT s., adj. (jur.) acuzat, împricinat, învinuit, pârât, ( … Dicționar Român
incriminate — [ɪn krɪmɪneɪt] verb make (someone) appear guilty of a crime or wrongdoing. Derivatives incriminating adjective incrimination noun incriminatory adjective Origin C18 (earlier (C17) as incrimination): from late L. incriminat , incriminare accuse ,… … English new terms dictionary

Academic Dictionaries and Encyclopedias