- incrimina
- INCRIMINÁ, incriminez, vb. I. tranz. A acuza o persoană de săvârşirea unei crime; p. gener. a învinovăţi, a acuza. [var.: încriminá vb. I] – Din fr. incriminer.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98A incrimina ≠ a dezvinovăţiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA se incrimina ≠ a se justificaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeINCRIMINÁ vb. v. acuza, inculpa, învinovăţi, învinui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeincriminá vb., ind. prez. 1 sg. incriminéz, 3 sg. şi pl. incrimineázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA INCRIMIN//Á incriminaéz tranz. (persoane) A acuza de săvârşirea unei crime. [Sil. in-cri-] /<fr. incriminerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINCRIMINÁ vb. I. tr. A imputa cuiva acte criminale, a învinui pe cineva. [P.i. -nez şi -min. / < fr. incriminer, it. incriminare].Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DNINCRIMINÁ vb. tr. a imputa cuiva acte criminale, abuzuri etc.; a învinui. (< fr. incriminer, lat. incriminare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.