acuzator

acuzator
ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care acuză, care învinuieşte. ♢ Acuzator public = persoană însărcinată, în împrejurări excepţionale, cu urmărirea, trimiterea în judecată şi susţinerea învinuirii în faţa instanţei în anumite cauze penale. – Din fr. accusateur.
Trimis de ana_zecheru, 06.08.2002. Sursa: DEX '98

ACUZATÓR s., adj. 1. s. v. procuror. 2. adj. (jur.) incriminator. (Faptă acuzatoroare.) 3. adj. (rar) rechizitorial. (Un ton acuzator.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

acuzatór adj. m., s. m., pl. acuzatóri; f. sg. şi pl. acuzatoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ACUZAT//ÓR acuzatoroáre (acuzatoróri, acuzatoroáre) şi substantival Care acuză; care învinuieşte. ♢ acuzator public persoană care susţine învinuirea în procesele penale. /<fr. accusateur
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ACUZATÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Cel) care acuză. ♢ Acuzator public = magistrat care susţine acuzarea într-un proces penal. [cf. fr. accusateur].
Trimis de LauraGellner, 21.02.2006. Sursa: DN

ACUZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care acuză. o acuzator public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale. (< fr. accusateur)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • filipică — FILÍPICĂ, filipice, s.f. (livr.) Discurs violent şi cu caracter acuzator, pronunţat împotriva unei persoane. – Din fr. philippique. Trimis de LauraGellner, 11.05.2004. Sursa: DEX 98  filípică s. f., g. d. art. filípicei; pl. filípice Trimis de… …   Dicționar Român

  • incriminator — INCRIMINATÓR, OÁRE, incriminatori, oare, adj. (Rar) Care incriminează; acuzator. [var.: încriminatór, oáre adj.] – Incrimina + suf. tor. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INCRIMINATÓR adj. v. acuzator. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • procuror — PROCURÓR, Ă, procurori, e, s.m. şi f. Membru al procuraturii, care supraveghează justa aplicare a legilor şi care reprezintă interesele statului într un proces; magistrat ataşat pe lângă o instanţă judecătorească şi având rolul de acuzator public …   Dicționar Român

  • rechizitorial — RECHIZITORIÁL, Ă, rechizitoriali, e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [pr.: ri al] – Din fr. réquisitorial. Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX 98  RECHIZITORIÁL adj. v. acuzator. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • minister — MINISTÉR, ministere, s.n. 1. Organ central al administraţiei de stat care conduce o anumită ramură a activităţii statului şi care este condus de un ministru; instituţia respectivă; p. ext. clădirea în care îşi are sediul această instituţie. 2.… …   Dicționar Român

  • pấrî — pîrî ( rắsc, ît), vb. – A denunţa, a acuza, a inculpa. sl. prĕti, prją, priši, a se certa (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 244), cf. sb., cr. preti a acuza , mag. per ceartă ; trebuie să se pornească de la un sl. *pĭrĕti, cf. tîrî. – Der.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”