- procuror
- PROCURÓR, -Ă, procurori, -e, s.m. şi f. Membru al procuraturii, care supraveghează justa aplicare a legilor şi care reprezintă interesele statului într-un proces; magistrat ataşat pe lângă o instanţă judecătorească şi având rolul de acuzator public. – Din fr. procureur.Trimis de oprocopiuc, 25.07.2008. Sursa: DEX '98PROCURÓR s. (jur.) (în unele ţări) acuzator, (înv.) minister public. (procuror într-un proces.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeprim-procurór s. m., art. prim-procurórul/prímul-procurór; pl. prim-procuróri, art. prim-procuróriiTrimis de siveco, 30.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficprocurór s. m., pl. procuróriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROCURÓR procurori m. 1) Persoană oficială care supraveghează respectarea strictă a legilor. 2) Acuzator public într-un proces; reprezentant al procuraturii la judecată. /<fr. procureurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROCURÓR s.m. 1. Magistrat, membru al parchetului (II) [în DN]. 2. Membru al procuraturii care supraveghează justa aplicare a legilor şi care susţine acuzarea într-un proces ca reprezentant al statului. [< fr. procureur].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPROCURÓR s. m. 1. magistrat, membru al parchetului (III). 2. membru al procuraturii, care exercită atribuţiile ce revin acesteia. (< fr. procurer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.