- substitut
- SUBSTITÚT, substituţi, s.m. Persoană care înlocuieşte temporar pe titularul unei funcţii. ♦ Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat care avea acest grad. – Din fr. substitut, lat. substitutus.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SUBSTITÚT s. 1. v. locţiitor. 2. v. înlocuitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesubstitút s. m., pl. substitúţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUBSTITÚT s.m. 1. Cel care ţine locul titularului. ♢ (În trecut) Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat având acest grad; substitut de comisar regal = magistrat într-un tribunal militar care ţinea locul comisarului regal. ♦ Ceea ce ţine locul unui lucru, care i se substituie. 2. Produs industrial care înlocuieşte un produs mai vechi. [cf. fr. substitut, lat. substitutus].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSUBSTITÚT, substitúte, s.n. Succedaneu. [folosit în corpul DEX]Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: NeoficialSUBSTITÚT s. m. 1. cel care ţine locul titularului. ♢ ceea ce ţine locul unui lucru, care i se substituie. 2. produs industrial care înlocuieşte un produs mai vechi. 3. element lingvistic care poate înlocui, în aceleaşi condiţii gramaticale, un alt element lingvistic; substituent (2). (< fr. substitut, lat. substitutus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.