acuza — ACUZÁ, acúz, vb. I. tranz. 1. A învinui, a învinovăţi. 2. (Franţuzism) A arăta, a vădi, a manifesta. – Din fr. accuser, lat. accusare. Trimis de ana zecheru, 06.08.2002. Sursa: DEX 98 A acuza ≠ a îndreptăţi, a justifica, a dezvinovăţi, a… … Dicționar Român
acuzá — vb., ind. prez. 1 sg. acúz, 3 sg. şi pl. acúzã … Romanian orthography
Un comisar acuză — Infobox Film name = Un comisar acuză image size = caption = director = Sergiu Nicolaescu producer = writer = narrator = starring = Sergiu Nicolaescu Jean Constantin Gheorghe Dinică Amza Pellea Ovidiu Iuliu Moldovan music = cinematography =… … Wikipedia
acuzare — ACUZÁRE, acuzări, s.f. Acţiunea de a acuza şi rezultatul ei; învinuire, învinovăţire, acuzaţie, acuză. ♦ (concr.) Parte care acuză la un proces. – v. acuza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Acuzare ≠ apărare Trimis de siveco, 03 … Dicționar Român
acuzat — ACUZÁT, Ă, acuzaţi, te, s.m. şi f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s a introdus o acţiune în justiţie; inculpat, pârât. – v. acuza. Trimis de ana zecheru, 26.06.2008. Sursa: DEX 98 ACUZÁT s., adj. v. inculpat. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
inculpa — INCULPÁ, incúlp, vb. I. tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în faţa unei instanţe judecătoreşti). – Din fr. inculper, lat. inculpare. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăţi Trimis de siveco,… … Dicționar Român
acuzator — ACUZATÓR, OÁRE, acuzatori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care acuză, care învinuieşte. ♢ Acuzator public = persoană însărcinată, în împrejurări excepţionale, cu urmărirea, trimiterea în judecată şi susţinerea învinuirii în faţa instanţei în… … Dicționar Român
autoacuza — AUTOACUZÁ, autoacúz, vb. I. refl. A se acuza singur. [pr.: a u to a ] – Din fr. autoaccuser. Trimis de ana zecheru, 26.11.2002. Sursa: DEX 98 autoacuzá vb. (sil. a u to a ) → acuza Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
incrimina — INCRIMINÁ, incriminez, vb. I. tranz. A acuza o persoană de săvârşirea unei crime; p. gener. a învinovăţi, a acuza. [var.: încriminá vb. I] – Din fr. incriminer. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 A incrimina ≠ a dezvinovăţi Trimis de… … Dicționar Român
învinui — ÎNVINUÍ, învinuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) considera vinovat; a (se) învinovăţi; a (se) acuza. ♦ tranz. spec. A acuza pe cineva în faţa unei instanţe judecătoreşti; a inculpa. – În + vină + suf. ui. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa:… … Dicționar Român
