acuza — ACUZÁ, acúz, vb. I. tranz. 1. A învinui, a învinovăţi. 2. (Franţuzism) A arăta, a vădi, a manifesta. – Din fr. accuser, lat. accusare. Trimis de ana zecheru, 06.08.2002. Sursa: DEX 98 A acuza ≠ a îndreptăţi, a justifica, a dezvinovăţi, a… … Dicționar Român
inculpa — INCULPÁ, incúlp, vb. I. tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în faţa unei instanţe judecătoreşti). – Din fr. inculper, lat. inculpare. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăţi Trimis de siveco,… … Dicționar Român
incrimina — INCRIMINÁ, incriminez, vb. I. tranz. A acuza o persoană de săvârşirea unei crime; p. gener. a învinovăţi, a acuza. [var.: încriminá vb. I] – Din fr. incriminer. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 A incrimina ≠ a dezvinovăţi Trimis de… … Dicționar Român
învinuit — ÎNVINUÍT, Ă, învinuiţi, te, adj. Care este sau a fost învinuit. ♦ (Substantivat) Persoană aflată sub urmărire penală; acuzat, inculpat, pârât. – v. învinui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNVINUÍT s., adj. v. inculpat. Trimis de… … Dicționar Român
condamna — CONDAMNÁ, condámn, vb. I. tranz. 1. A osândi printr o sentinţă judecătorească, a pronunţa o condamnare. 2. A şi exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veşteji. 3. A considera un bolnav… … Dicționar Român
năpăstui — NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăţi, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. cf. n ă p a s t ă . Trimis de… … Dicționar Român
reproşa — REPROŞÁ, reproşez, vb. I. tranz. A mustra, a învinui, a( şi) face reproşuri, a( şi) imputa. – Din fr. reprocher. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPROŞÁ vb. 1. a imputa, (prin Mold.) a( i) bănui, (înv.) a prihăni. (A reproşa… … Dicționar Român
îndreptăţi — ÎNDREPTĂŢÍ, îndreptăţesc, vb. IV. tranz. A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui. – În + dreptate. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 A (se) îndreptăţi ≠ a (se) învinovăţi, a (se) învinui, a … Dicționar Român
învinovăţi — ÎNVINOVĂŢÍ, învinovăţesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 A (se) învinovăţi ≠ a (se) justifica Trimis de siveco,… … Dicționar Român
învinuire — ÎNVINUÍRE, învinuiri, s.f. Acţiunea de a (se) învinui şi rezultatul ei; învinovăţire, acuzare, acuzaţie, inculpare. ♦ Vină; culpă. – v. învinui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Învinuire ≠ dezvinovăţire Trimis de siveco, 03.08.2004 … Dicționar Român
