învinuit

învinuit
ÎNVINUÍT, -Ă, învinuiţi, -te, adj. Care este sau a fost învinuit. ♦ (Substantivat) Persoană aflată sub urmărire penală; acuzat, inculpat, pârât. – v. învinui.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNVINUÍT s., adj. v. inculpat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

învinuít adj. m., pl. învinuíţi; f. sg. învinuítă, pl. învinuíte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNVINUÍ//T învinuitţi m. Persoană acuzată de o infracţiune şi este parte într-un proces penal; acuzat; inculpat. /v. a învinui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • inculpat — INCULPÁT, Ă, inculpaţi, te, s.m. şi f. Persoană acuzată de o culpă; pârât, acuzat, învinuit. – v. inculpa. cf. fr. i n c u l p é. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INCULPÁT s., adj. (jur.) acuzat, împricinat, învinuit, pârât, ( …   Dicționar Român

  • invulnerabil — INVULNERÁBIL, Ă, invulnerabili, e, adj. Care nu poate fi rănit; p. ext. care nu poate fi atacat sau învinuit; de care nu te poţi atinge cu nimic, nevulnerabil. – Din fr. invulnérable, lat. invulnerabilis. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • mandat — MANDÁT, mandate, s.n. 1. Împuternicire (contractuală) de a reprezenta o persoană fizică sau juridică şi de a acţiona în numele ei; act prin care se dă această împuternicire; procură. ♢ Teritoriu sub mandat = (în trecut) teritoriu administrat de o …   Dicționar Român

  • acuzat — ACUZÁT, Ă, acuzaţi, te, s.m. şi f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s a introdus o acţiune în justiţie; inculpat, pârât. – v. acuza. Trimis de ana zecheru, 26.06.2008. Sursa: DEX 98  ACUZÁT s., adj. v. inculpat. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • alibi — ALIBÍ, alibiuri, s.n. 1. Dovadă de nevinovăţie rezultată din constatarea că, la data săvârşirii infracţiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârşirii ei. 2. Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (1). 3. fig.… …   Dicționar Român

  • apăra — APĂRÁ, ápăr, vb. I. tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a l susţine împotriva unei acţiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraş etc.; a menţine o poziţie prin luptă. ♦ refl. A se împotrivi unui atac, unei acţiuni ostile. 2 …   Dicționar Român

  • incriminat — INCRIMINÁT, Ă, incriminaţi, te, adj. Care este acuzat de crimă; care a dat naştere la o învinuire; care este pedepsit de lege; acuzat. ♦ (Substantivat) Persoană învinuită de o crimă. [var.: încriminát, ă adj.] – v. incrimina. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • nevulnerabil — NEVULNERÁBIL adj. v. INVULNERABIL. Care nu poate fi rănit; p. ext. care nu poate fi atacat sau învinuit; de care nu te poţi atinge cu nimic, nevulnerabil. [DEX 98] Trimis de gall, 14.02.2008. Sursa: Neoficial …   Dicționar Român

  • pricinat — PRICINÁT s., adj. v. acuzat, inculpat, împricinat, învinuit, pârât. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • pricinaş — PRICINÁŞ, Ă, pricinaşi, e, s.m. şi f., adj.(pop.) 1. s.m. şi f., adj. (Om) certăreţ. 2. s.m. şi f. Împricinat, inculpat; făptaş, vinovat. – Pricină + suf. aş …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”