apăra

APĂRÁ, ápăr, vb. I. tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susţine împotriva unei acţiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraş etc.; a menţine o poziţie prin luptă. ♦ refl. A se împotrivi unui atac, unei acţiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A susţine pe cineva sau ceva, respingând obiecţiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiţiei. ♦ refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – lat. aparare "a pregăti, a dispune".

Trimis de cata, 16.02.2005. Sursa: DEX '98



A (se) apăra ≠ a ataca

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



APĂRÁ vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv. şi reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i apăra de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se apăra împotriva duşmanului.) 3. (înv. şi pop.) a ţine. (A apăra multă vreme cetatea.) 4. (jur.) (înv.) a sprijini. (L-a apăra în proces.) 5. v. pleda. 6. v. dezvinovăţi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



APĂRÁ vb. v. evita, feri, împiedica, îndepărta, înlătura, ocoli, opri, preîntâmpina, preveni, refuza, respinge, reţine.

Trimis de siveco, 20.11.2008. Sursa: Sinonime



apărá vb., ind. prez. 1 sg. ápăr, 3 sg. şi pl. ápără, 1 pl. apărăm

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A APĂRÁ ápăr tranz. 1) (cauze, argumente etc.) A susţine acordând ajutor împotriva unei acţiuni ostile. 2) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a proteja; a supraveghea; a veghea; a păzi. 3) A pune la adăpost; a feri; a păzi. apăra de îngheţuri. 4) A menţine prin luptă. apăra o cetate. 5) A susţine în faţa unei instanţe judecătoreşti. 6) fig. A susţine respingând obiecţiile aduse. apăra o cauză. apăra o idee. 7) sport A feri de atacurile adversarului. /<lat. apparare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE APĂRÁ mă apăr intranz. A-şi demonstra nevinovăţia, aducând argumentele necesare. /<fr. apparare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



apărá (ápăr, apărát), vb. – 1. A opri, a se împotrivi. 2. A ocroti, a păzi, a pune la adăpost. – 3. A feri, a ocoli, a eschiva. – Mr. apăr, istr. opăr. lat. appărāre (Puşcariu 93; Candrea-Dens., 63; REW 534; DAR); cf. it. appararse, prov. apará, sp. aparar. Toate celelalte formaţiuni romanice par neol. Evoluţia semantică de la "a prepara", sens propriu al cuvîntului lat., la "a opri" pare a fi anterioară rom., cf. sp. parar. De aici, trecerea la "a ocroti, a păzi" este firească, deoarece "a ocroti" ceva înseamnă "a opri" duşmanul; cf. sp. amparar şi fr. défendre "a opri" şi "a interzice". Acelaşi sens în it. riparare "a opri". calabr. apparari "a se pune la adăpost". Der. apărare, s.f. (acţiunea de a apăra); apărat, s.n. (apărare); apărat, adj. (interzis); apărătoare, s.f. (evantai; dig de apărare; în general, orice obiect care protejează); apărătoare, s.f. (specie de mentă); apărător, s.m. (persoană care apără); apărătură, s.f. (obstacol,; tărie, forţă); neapărat, adj. (fără protecţie, descoperit); neapărat, adv. (inevitabil, obligatoriu; neîndoios, sigur).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER