- mandat
- MANDÁT, mandate, s.n. 1. Împuternicire (contractuală) de a reprezenta o persoană fizică sau juridică şi de a acţiona în numele ei; act prin care se dă această împuternicire; procură. ♢ Teritoriu sub mandat = (în trecut) teritoriu administrat de o ţară străină în baza unei hotărâri a unui for internaţional. 2. (jur.) Dispoziţie, ordin. ♢ Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordonă arestarea unui învinuit, inculpat sau condamnat. Mandat de aducere ordin scris dat unui organ de a aduce o persoană (învinuit, martor sau expert) în faţa unei instanţe judecătoreşti sau a unui organ de cercetare penală, pentru a da declaraţii, lămuriri, pentru a efectua unele expertize etc. 3. Serviciu poştal prin care cineva poate expedia o sumă de bani pentru a fi remisă (remite) destinatarului; p.ext. formular completat în acest scop, pe baza căruia se face transmiterea sumei; sumă de bani expediată sau primită astfel. – Din fr. mandat. cf. germ. M a n d a t.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MANDÁT s. v. delegaţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMANDÁT s. v. dispoziţie, hotărâre, ordin, poruncă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemandát s. n., pl. mandáteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMANDÁT mandate n. 1) Misiune acordată cuiva de o persoană pentru a acţiona în numele ei. 2) Document care certifică o astfel de misiune. 3) Dispoziţie emisă de o autoritate sau de o persoană oficială spre a fi îndeplinită de cei vizaţi. ♢ mandat de arest act scris prin care un organ judiciar ordonă arestarea unei persoane. 4) mandat poştal formular-tip pe baza căruia se poate expedia prin poştă o sumă de bani. 5) Sumă de bani expediată sau primită astfel. /<fr. mandatTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMANDÁT s.n. 1. Împuternicire dată cuiva de către o persoană sau de către o autoritate de a vorbi sau de a lucra în numele său. ♢ Teritoriu sub mandat = formă de administrare a fostelor colonii încredinţate după primul război mondial spre administrare altor state. 2. Ordonanţă judecătorească prin care o persoană este chemată în faţa justiţiei sau este încarcerată. ♢ Mandat de arestare = ordin dat de o autoritate judiciară prin care se dispune arestarea cuiva; mandat de aducere = ordin prin care se dispune aducerea (cu forţa) în faţa unei instanţe a unui martor (într-o pricină penală). 3. Ordin de plată dat de un deponent de fonduri depozitarului său. ♢ Mandat poştal = formular-tip pentru expedierea banilor prin poştă. [cf. fr. mandat, it. mandato, lat. mandatum, germ. Mandat].Trimis de LauraGellner, 08.10.2006. Sursa: DNMANDÁT s. n. 1. împuternicire dată cuiva de către o persoană sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra în numele său. o teritoriu sub mandat = formă de administrare a fostelor colonii, încredinţate după primul război mondial spre administrare altor state. 2. funcţie, putere pe care o deţine un membru ales de o adunare. 3. act procedural prin care cineva este chemat în faţa justiţiei sau încarcerat. 4. ordin de plată dat de un deponent de fonduri depozitarului său. o mandat poştal = formular-tip pentru expedierea banilor prin poştă. (< fr. mandat, germ. Mandat)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.