nãpãstuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nãpãstuiésc, imperf. 3 sg. nãpãstuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. nãpãstuiáscã … Romanian orthography
năpăstuire — NĂPĂSTUÍRE, năpăstuiri, s.f. Acţiunea de a năpăstui şi rezultatul ei; asuprire, împilare; ponegrire, defăimare, calomnie. – v. năpăstui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂPĂSTUÍRE s. 1. v. persecutare. 2. v. oprimare. Trimis… … Dicționar Român
năpăstuitor — NĂPĂSTUITÓR, OÁRE, năpăstuitori, oare, s.m. şi f (Rar) Persoană care năpăstuieşte pe cineva; asupritor; calomniator. [pr.: tu i ] – Năpăstui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂPĂSTUITÓR adj., s. v. asupritor,… … Dicționar Român
amăgi — AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) înşela. ♦ tranz. A ispiti, a ademeni, a atrage (prin promisiuni mincinoase). – lat. *ammagire. Trimis de ana zecheru, 26.03.2003. Sursa: DEX 98 A amăgi ≠ a dezamăgi Trimis de siveco, 28.10.2007.… … Dicționar Român
apăsa — APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. ♦ intranz. fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. tranz. fig. A asupri, a… … Dicționar Român
bântui — BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. (Despre forţele naturii: la pers.3) A lovi insistent şi cu violenţă (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a… … Dicționar Român
calomnia — CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. tranz. A vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputaţia sa; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [pr.: ni a] – Din fr. calomnier, lat.… … Dicționar Român
catatrexi — CATATREXÍ vb. v. năpăstui, nedreptăţi, oropsi, persecuta, prigoni, urgisi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
călca — CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. intranz. A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păşi. ♢ expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla ţanţoş, trufaş. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea… … Dicționar Român
despuia — DESPUIÁ, despói, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeaţă. 2. tranz. A i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăţa de coajă; a coji … Dicționar Român
