- bântui
- BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. (Despre forţele naturii: la pers.3) A lovi insistent şi cu violenţă (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. tranz. (înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (reg., în imprecaţii) A pedepsi, a bate. Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! - Din magh. bántani.Trimis de paula, 14.04.2009. Sursa: DEX '98BÂNTUÍ vb. v. asupri, exploata, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, tiraniza, urgisi.Trimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: Sinonimebântuí vb., ind. prez. 1 sg. bântui, 3 sg. şi pl. bântuie, imperf. 3 sg. bântuiáTrimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: Dicţionar ortograficA BÂNTUÍ bântuie intranz. (despre epidemii, fenomene ale naturii etc.) A se desfăşura cu o mare putere, luând amploare (cauzând pierderi). /<ung. bántaniTrimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.