bântuială

BÂNTUIÁLĂ, bântuieli, s.f. (pop.) Supărare, necaz. [pr.: -tu-ia-] – Bântui + suf. -eală.

Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX '98



bântuiálă s. f., g.-d. art. bântuiélii; pl. bântuiéli

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic