bântuitor

BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.

Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX '98



bântuitór adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. şi pl. bântuitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic