- îndreptăţi
- ÎNDREPTĂŢÍ, îndreptăţesc, vb. IV. tranz. A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui. – În + dreptate.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98A (se) îndreptăţi ≠ a (se) învinovăţi, a (se) învinui, a nedreptăţiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA îndreptăţi ≠ a acuza, a învinuiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎNDREPTĂŢÍ vb. 1. v. justifica. 2. a autoriza, a îngădui, a justifica, a permite, (livr.) a îndritui, (înv. fig.) a întemeia. (Această împrejurare ne îndreptăţi să tragem unele concluzii.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÎNDREPTĂŢÍ vb. v. apăra, dezvinovăţi, disculpa, justifica, scuza.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîndreptăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndreptăţésc, imperf. 3 sg. îndreptăţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndreptăţeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNDREPTĂŢ//Í îndreptăţiésc tranz. 1) A face să fie în drept de a realiza ceva; a autoriza. 2) (acţiuni, opinii etc.) A considera ca just, legitim; a justifica; a motiva. îndreptăţi o faptă. 3) (persoane) A considera nevinovat; a dezvinovăţi; a dezvinui; a disculpa; a justifica. /în + dreptateTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.