Dicționar Român. 2013.
îndreptăţi — ÎNDREPTĂŢÍ, îndreptăţesc, vb. IV. tranz. A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui. – În + dreptate. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 A (se) îndreptăţi ≠ a (se) învinovăţi, a (se) învinui, a … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
justifica — JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justeţea unui lucru; a îndreptăţi; a motiva. 2. refl. A da explicaţii cu privire la o atitudine, o acţiune etc; a se dezvinovăţi. 3. tranz. A dovedi… … Dicționar Român
îndreptui — ÎNDREPTUÍ, îndreptuiesc, vb. IV. tranz. (înv.) A îndreptăţi. – În + drept + suf. ui (după îndritui). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 îndreptuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 … Dicționar Român
îndrituit — ÎNDRITUÍT, Ă, îndrituiţi, te, adj. (Rar) Îndreptăţit. – v. îndritui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNDRITUÍT adj. v. fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic. Trimis de… … Dicționar Român
