îndreptui

îndreptui
ÎNDREPTUÍ, îndreptuiesc, vb. IV. tranz. (înv.) A îndreptăţi. – În + drept + suf. -ui (după îndritui).
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

îndreptuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndreptuiésc, imperf. 3 sg. îndreptuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndreptuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNDREPTU//Í îndreptuiiésc tranz. pop. (persoane) A repune în drepturi. /în + drept + suf. îndreptuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • îndreptăţi — ÎNDREPTĂŢÍ, îndreptăţesc, vb. IV. tranz. A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui. – În + dreptate. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  A (se) îndreptăţi ≠ a (se) învinovăţi, a (se) învinui, a …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”