- îndreptătură
- îndreptătúră s.f. (înv.) 1. îndrumare. 2. refacere, îmbunătăţire, rectificare. 3. scuză.Trimis de blaurb, 12.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
îndrepta — ÎNDREPTÁ, îndrépt, vb. I. I. 1. tranz. A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb. ♦ refl. (Despre oameni) A lua o ţinută dreaptă. 2. tranz. şi refl. A (se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăţi, a (se) ameliora. ♦ refl. (Despre oameni) A se … Dicționar Român