- legitima
- LEGITIMÁ, legitimez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A(-şi) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. tranz. A recunoaşte unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim. 3. tranz. A justifica, a îndreptăţi. – Din fr. légitimer.Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX '98LEGITIMÁ vb. v. îndreptăţi, justifica, motiva.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelegitimá vb., ind. prez. 1 sg. legitiméz, 3 sg. şi pl. legitimeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA LEGITIM//Á legitimaéz tranz. 1) (persoane) A identifica pe bază de acte oficiale. 2) fig. (acţiuni, opinii etc.) A demonstra ca fiind legitim, just; a justifica; a îndreptăţi; a motiva. /<fr. légitimerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLEGITIMÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-şi) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. tr. (fig.) A justifica, a motiva, a îndreptăţi. 3. tr. A recunoaşte unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. [< fr. légitimer].Trimis de LauraGellner, 03.10.2006. Sursa: DNLEGITIMÁ vb. I. tr., refl. a(-şi) stabili identitatea pe baza unui document legal. II. tr. 1. (fig.) a justifica, a îndreptăţi. 2. a recunoaşte unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. (< fr. légitimer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.