Dicționar Român. 2013.
trofeu — TROFÉU, trofee, s.n. 1. (În antichitate) Armura unui duşman învins, aşezată de obicei pe un trunchi de copac, în semn de victorie; p. ext. monument ridicat în amintirea unei victorii sau în cinstea unui erou, pe care se aşezau de obicei armele… … Dicționar Român
ceda — CEDÁ, cedez, vb. I. 1. tranz. A renunţa (gratuit sau prin vânzare) la posesiunea asupra unui bun. ♦ (Despre persoane) A transmite un drept de creanţă unei alte persoane. 2. intranz. A da cuiva dreptate într o discuţie, a nu se mai împotrivi; a se … Dicționar Român
învinge — ÎNVÍNGE, învíng, vb. III. tranz. 1. A înfrânge, a bate pe inamic, pe adversar (în război), a triumfa, a doborî. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina (o dorinţă, o pasiune, o slăbiciune etc.). ♦ (Subiectul este o necesitate, o dorinţă, un sentiment… … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
rezista — REZISTÁ, rezist, vb. I. intranz. A se împotrivi, a ţine piept; a opune rezistenţă; a nu ceda la acţiunea unor forţe din afară; a nu se lăsa învins, a se ţine tare. – Din fr. résister, lat. resistere. Trimis de IoanSoleriu, 07.07.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
tribut — TRIBÚT, tributuri, s.n. Obligaţie (în bani sau în bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins şi care se plătea la date fixe; bir (2). ♢ expr. A şi da (sau a şi aduce) tributul = a contribui la ceva. – Din fr. tribut, lat.… … Dicționar Român
învingător — ÎNVINGĂTÓR, OÁRE, învingători, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care a învins; biruitor, câştigător. – Înving (prez. ind. al lui învinge) + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 Învingător ≠ biruit, învins Trimis de siveco,… … Dicționar Român
Nicolae Stanciu — Personal information Full name Nicolae Claudiu Stanciu Date of birth 7 May 1993 ( … Wikipedia
biruitor — BIRUITÓR, OÁRE, biruitori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care a învins. [pr.: ru i ] – Birui + suf. tor. Trimis de paula, 22.11.2007. Sursa: DEX 98 Biruitor ≠ bătut, înfrânt, învins Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime BIRUITÓR … Dicționar Român
capitula — CAPITULÁ, capitulez, vb. I. intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A înceta ostilităţile şi a se preda învingătorului, în condiţiile dictate de acesta. ♦ fig. (Despre oameni) A da înapoi în faţa piedicilor sau a greutăţilor; a nu mai… … Dicționar Român
