- tribut
- TRIBÚT, tributuri, s.n. Obligaţie (în bani sau în bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins şi care se plătea la date fixe; bir (2). ♢ expr. A-şi da (sau a-şi aduce) tributul = a contribui la ceva. – Din fr. tribut, lat. tributum.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TRIBÚT s. (ist.) 1. bir, (înv.) nevoie. (A refuzat să plătească tribut turcilor.) 2. haraci, (impr.) peşcheş. (tribut anual.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetribút s. n., pl. tribúturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRIBÚT tributuri n. 1) înv. Dare în bani percepută de către domnitori pentru Poarta Otomană; bir. 2) fig. Concesie spirituală impusă de circumstanţe. A plăti tribut modei. /<lat. tributum, fr. tributTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRIBÚT s.n. 1. Birul pe care era obligat să-l plătească un popor învins unei puteri cuceritoare. 2. Obligaţie, datorie, ceea ce se cuvine cuiva; contribuţie în general. ♦ A-şi da (sau a-şi aduce) tributul = a contribui la ceva. [< fr. tribut, lat. tributum].Trimis de LauraGellner, 17.06.2007. Sursa: DNTRIBÚT s. n. 1. obligaţie în bani impusă unui popor învins de către cuceritor; bir; impozit plătit de către provincii împăraţilor în antichitate şi în evul mediu. 2. obligaţie, datorie, ceea ce se cuvine cuiva; contribuţie în general. o a-şi da (sau a-şi aduce) tribut-ul = a contribui la ceva. (< fr. tribut, lat. tributum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.