învingător

învingător
ÎNVINGĂTÓR, -OÁRE, învingători, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care a învins; biruitor, câştigător. – Înving (prez. ind. al lui învinge) + suf. -ător.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

Învingător ≠ biruit, învins
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNVINGĂTÓR adj., s. v. victorios.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

învingătór adj. m., s. m., pl. învingătóri; f. sg. şi pl. învingătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNVINGĂT//ÓR1 învingătoroáre (învingătoróri, învingătoroáre) Care a învins; biruitor; triumfător; victorios. Ostaşi învingătorori. /înving + suf. învingătortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ÎNVINGĂT//ÓR2 învingătoroáre (învingătoróri, învingătoroáre) m. şi f. Persoană care a obţinut o victorie sau un succes. /înving + suf. învingătortor
Trimis de siveco, 14.05.2008. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • victorios — VICTORIÓS, OÁSĂ, victorioşi, oase, adj. Care a obţinut o victorie; învingător, biruitor, triumfător; câştigător. ♦ Care exprimă mândria succesului obţinut. Aer victorios. [pr.: ri os] – Din lat. victoriosus, fr. victorieux. Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • triumfător — TRIUMFĂTÓR, OÁRE, triumfători, oare, adj. Care triumfă; biruitor, învingător, victorios. ♦ fig. Care exprimă o mare încredere în succesul obţinut, care arată mulţumirea de a fi biruitor. [pr.: tri um ] – Din fr. triomphateur, lat. triumphator,… …   Dicționar Român

  • contribuţie — CONTRIBÚŢIE, contribuţii, s.f. 1. Parte cu care cineva participă la o acţiune sau la o cheltuială comună; aport. ♦ expr. A pune la contribuţie = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acţiune. 2. Impozit; bir. [var.: (înv.)… …   Dicționar Român

  • laureat — LAUREÁT, Ă, laureaţi, te, s.m. şi f. Persoană, colectiv etc. care a obţinut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul ştiinţei, al literaturii, al artei etc. ♢ (Adjectival) Colectiv laureat. [pr.: la u re at] – Din fr. lauréat, lat.… …   Dicționar Român

  • restituţie — RESTITÚŢIE, restituţii, s.f. Restituire. ♦ spec. Restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparţinând acestuia din urmă, pe care primul stat şi le a însuşit şi le a transportat fără drept pe teritoriul său. –… …   Dicționar Român

  • triumfa — TRIUMFÁ, triúmf, vb. I. intranz. 1. A repurta o victorie strălucită, a birui în luptă. 2. fig. A reuşi, a avea un mare succes; a se impune. 3. A se mândri, a jubila în urma unei victorii, a unui succes. [pr.: tri um . – prez. ind. şi: triumfez] – …   Dicționar Român

  • triumfal — TRIUMFÁL, Ă, triumfali, e, adj. 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vesteşte o mare biruinţă; fig. măreţ, impunător, solemn, pompos. ♢ Marş triumfal = înaintare rapidă şi victorioasă a unei armate într un teritoriu străin,… …   Dicționar Român

  • Dimitru Marchitan — Dumitru Marchitan Primarul comunei Pereni, r ul Rezina, R.Moldova In office 2007 – prezent Personal details Religion Eastern Orthodoxy Dumitru Marchitan este primarul c. Pereni, r.Rezina Conten …   Wikipedia

  • birui — BIRUÍ, bírui, vb. IV. tranz. 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un duşman, un adversar etc.) ♦ fig. A( şi) înfrâna, a( şi) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ fig. A fi stăpânit, copleşit de un sentiment, de o emoţie etc. 2. (pop., mai ales în… …   Dicționar Român

  • biruit — BIRUÍT, Ă, biruiţi, te, adj. Bătut în luptă, întrecut într o competiţie, învins, înfrânt. ♦ fig. Stăpânit de un sentiment puternic, de o patimă etc. – v. birui. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Biruit ≠ învingător Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”