Dicționar Român. 2013.
nebiruit — NEBIRUÍT, Ă, nebiruiţi, te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Ne + biruit. Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX 98 NEBIRUÍT adj. v. imbatabil. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime nebiruít adj. m … Dicționar Român
înfrânt — ÎNFRẤNT, Ă, înfrânţi, te, adj. Învins, biruit, bătut (în luptă). – v. înfrânge. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Înfrânt ≠ biruitor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎNFRÂNT adj. bătut, biruit, învins, (înv.) spart. (O … Dicționar Român
Alexandru Zub — (born October 12, 1934) is a Romanian historian, biographer, essayist, political activist and academic. A former Professor at the University of Iaşi, noted for his contribution to the study of cultural history and Romanian history, he is… … Wikipedia
biruitor — BIRUITÓR, OÁRE, biruitori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care a învins. [pr.: ru i ] – Birui + suf. tor. Trimis de paula, 22.11.2007. Sursa: DEX 98 Biruitor ≠ bătut, înfrânt, învins Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime BIRUITÓR … Dicționar Român
răzbit — RĂZBÍT, Ă, răzbiţi, te, adj. 1. (Despre piedici, obstacole etc.) Peste care s a trecut, care a fost depăşit (cu efort mare). 2. (Despre oameni) Care este biruit, copleşit de durere, de greutăţi etc. – v. răzbi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007 … Dicționar Român
spart — SPART1 s.n. 1. Spargere. 2. (pop.) Sfârşit, încheiere a unei activităţi. ♢ expr. A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate (lichida). – v. sparge. Trimis de LauraGellner, 13.09 … Dicționar Român
toropit — TOROPÍT, Ă, toropiţi, te, adj. Moleşit, ameţit, amorţit (de somn, de căldură etc.). – v. toropi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TOROPÍT adj. 1. biruit, copleşit. (toropit de somn.) 2. moleşit. (E tare toropit de oboseală.) 3 … Dicționar Român
tot — TOT, TOÁTĂ, toţi, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s.n. I. adj. nehot. 1. (La sg.) Întreg; integral, complet; din care nu lipseşte nimeni sau nimic; cât există, cât este, cât are; cât e de mare, cât se întinde, cât cuprinde; cât durează,… … Dicționar Român
învinge — ÎNVÍNGE, învíng, vb. III. tranz. 1. A înfrânge, a bate pe inamic, pe adversar (în război), a triumfa, a doborî. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina (o dorinţă, o pasiune, o slăbiciune etc.). ♦ (Subiectul este o necesitate, o dorinţă, un sentiment… … Dicționar Român
învingător — ÎNVINGĂTÓR, OÁRE, învingători, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care a învins; biruitor, câştigător. – Înving (prez. ind. al lui învinge) + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 Învingător ≠ biruit, învins Trimis de siveco,… … Dicționar Român
