învinge

învinge
ÎNVÍNGE, învíng, vb. III. tranz. 1. A înfrânge, a bate pe inamic, pe adversar (în război), a triumfa, a doborî. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina (o dorinţă, o pasiune, o slăbiciune etc.). ♦ (Subiectul este o necesitate, o dorinţă, un sentiment etc.) A doborî, a birui, a copleşi; p. ext. a duce până la capăt. – În + vince (înv. "a învinge" < lat.).
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNVÍNGE vb. 1. v. birui. 2. v. izbândi. 3. v. întrece. 4. v. depăşi. 5. v. stăpâni. 6. a(-şi) domina, a(-şi) înfrâna, a(-şi) stăpâni. (Şi-a învinge durerea.) 7. v. răzbi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

învínge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învíng, 1 pl. învíngem, perf. s. 1 sg. învinséi, 1 pl. învínserăm; part. învíns
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNVÍNGE învíng tranz. 1) A înfrânge într-o luptă sau într-o întrecere; a birui; a bate; a dispune. 2) (porniri, dorinţe etc.) A face să nu se manifeste; a birui. /în + înv. vince
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

învínge (învíng, învíns), vb. – 1. A înfrînge, a birui. – 2. A domina, a stăpîni, a supune. – 3. A trece peste, a depăşi. – var. (în)vince, (în)vence, (în)vinci, toate înv. Mr. azvingu, asvimşu, azvingere; megl. (an)ving, (an)vinş. lat. vĭncĕre (Puşcariu 901; Tiktin; REW 9338; DAR); cf. it. vincere, prov., cat., sp., port. vencer, fr. vaincre. Schimbarea c › g se datorează analogiei cu vb. aceleiaşi conjug. (stinge, linge, încinge) al căror part. coincid cu cele de la învince (învins, ca stins, lins, încins). Der. învins (var. învîncut), adj. (biruit; eşuat); neînvins, adj. (invincibil); învingător, adj. (care învinge); învincătură, s.f. (înv., victorie); (în)vinceală, s.f. (înv., victorie). cf. previnge.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • birui — BIRUÍ, bírui, vb. IV. tranz. 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un duşman, un adversar etc.) ♦ fig. A( şi) înfrâna, a( şi) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ fig. A fi stăpânit, copleşit de un sentiment, de o emoţie etc. 2. (pop., mai ales în… …   Dicționar Român

  • dispune — DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intranz. A avea la dispoziţie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorinţă. 3. intranz. A ieşi învingător într o competiţie sportivă, într un meci; …   Dicționar Român

  • dovedi — DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV. 1. tranz. A arăta cu probe (probă), cu argumente, cu mărturii existenţa sau inexistenţa unui fapt, a unei situaţii etc.; a demonstra, a proba. 2. tranz. şi refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într un anumit …   Dicționar Român

  • frânge — FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. tranz. A rupe (în două) un obiect prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ♢ expr. A şi frânge gâtul = a) a muri într un accident; b) a şi compromite situaţia prin… …   Dicționar Român

  • prididi — PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (pop.) 1. tranz. şi intranz. (De obicei în construcţii negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. tranz. A năpădi, a asalta, a copleşi pe cineva cu ceva. 3. tranz. A birui, a… …   Dicționar Român

  • răpune — RĂPÚNE, răpún, vb. III. tranz. (pop.) A ucide, a omorî. ♦ refl. A şi pierde viaţa. ♦ A doborî, a distruge, a înfrânge un adversar. ♦ fig. A învinge pe cineva într o luptă de idei. [Perf. s. răpusei, part. răpus] – lat. reponere. Trimis de claudia …   Dicționar Român

  • bate — BÁTE, bat, vb. III. I. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat şi violent (cu palma, cu pumnul, cu băţul, cu biciul etc.) A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ♢ expr.… …   Dicționar Român

  • convinge — CONVÍNGE, convíng, vb. III. tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi şi argumente, a l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ refl. A şi da seama, a recunoaşte că ceva este într un anumit fel, a se încredinţa de ceva. [Perf. s …   Dicționar Român

  • covârşi — COVÂRŞÍ, covârşésc, vb. IV. tranz. A depăşi, a întrece (cu mult) în măsură, în număr, în forţă etc.; p. ext. a copleşi, a învinge. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  COVÂRŞÍ vb. 1. v. copleşi. 2. a( l) copleşi, a( l)… …   Dicționar Român

  • luptă — LÚPTĂ, lupte, s.f. 1. Încăierare, bătaie între două (sau mai multe) persoane (de obicei fără folosirea armelor), care caută să se învingă una pe alta (sau unele pe altele). ♢ Luptă dreaptă = luptă (1) corp la corp, fără arme şi fără vicleşuguri.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
https://romanian.en-academic.com/123464/%C3%AEnvinge Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”