- răpune
- RĂPÚNE, răpún, vb. III. tranz. (pop.) A ucide, a omorî. ♦ refl. A-şi pierde viaţa. ♦ A doborî, a distruge, a înfrânge un adversar. ♦ fig. A învinge pe cineva într-o luptă de idei. [Perf. s. răpusei, part. răpus] – lat. reponere.Trimis de claudia, 04.07.2004. Sursa: DEX '98RĂPÚNE vb. v. asasina, bate, birui, copleşi, covârşi, cuprinde, distruge, împovăra, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, nimi-ci, omorî, potopi, prăpădi, răzbi, sfărâma, suprima, ucide, zdrobi, zvânta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerăpúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răpún, perf. s. 1 sg. răpuséi, 1 pl. răpúserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. răpúnă; ger. răpunând; part. răpúsTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA RĂPÚNE răpún tranz. pop. 1) (fiinţe) A lipsi de viaţă; a omorî; a ucide; a mântui; a sfârşi. A fost răpus de un glonţ. 2) fig. (ina-mici, adversari) A învinge, nimicind complet. /<lat. reponereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrăpúne (răpún, răpús), vb. – 1. A învinge, a întrece. – 2. A pierde, a face să piardă. – 3. A extermina, a anihila, a suprima. – 4. A ucide. – 5. (refl.) A muri. lat. rĕpōnĕre (Puşcariu 1436; Candrea-Dens., 1466; REW 7225), cf. it. rippore, prov. repondre, sp. reponer, port. repôr. – Der. răpuitor, adj. (care ucide).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.