doborî

doborî
DOBORÎ́, dobór, vb. IV. tranz. 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă şi să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agăţat. ♦ A face să cadă o fiinţă sau un obiect care zboară sau pluteşte în aer. 3. A înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva. ♦ fig. A nimici, a desfiinţa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situaţie etc. ♦ fig. A birui, a copleşi. L-a doborât suferinţa. 4. (Sport) A depăşi cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – cf. o b o r î .
Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX '98

DOBORÎ vb. 1. a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a întinde, a lungi, a prăbuşi, a prăvăli, a răsturna, a trânti, (pop. şi fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (înv. şi reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu un pumn l-a doborî la pământ.) 2. v. culca.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DOBORÎ vb. v. ajunge, birui, copleşi, covârşi, cuprinde, împovăra, înfrânge, învinge, năpădi, podidi, prinde, răzbi, toropi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

doborî́ vb., ind. prez. 1 sg. dobór, 3 sg. şi pl. doboáră, imperf. 3 sg. doborá; conj. prez. 3 sg. şi pl. doboáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DOBORÎ́ dobór tranz. (obiecte, fiinţe în poziţie verticală) A culca la pământ; a prăvăli. /<sl. do oboriti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

doborî (dobór, -ít), vb. – A da jos, a dărîma, a culca la pămînt. sl. oboriti "a doborî", probabil în compunere cu pref. do-, care indică o acţiune exclusivă (Miklosich, Lexicon, 472; Candrea), cf. oborî. – Der. doborîtor, adj. (care doboară).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • culca — CULCÁ, culc, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) întinde, a (se) aşeza în poziţie orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). ♢ expr. (refl.) A se culca pe o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de… …   Dicționar Român

  • trânti — TRÂNTÍ, trântesc, vb. IV. 1. tranz. A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvârli un obiect, o povară etc. ♦ A culca la pământ, a doborî. ♦ (Despre animale de călărie) A arunca pe călăreţ din şa, a da jos. ♦ fig. (fam.) A respinge un candidat la …   Dicționar Român

  • abate — ABÁTE1, abaţi, s.m. 1. Titlu dat superiorului unei abaţii. 2. Titlu onorific acordat unor preoţi catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din it. ab(b)ate. Trimis de ana zecheru, 19.03.2008. Sursa: DEX 98  abáte1 s. m. 1. superior al unei… …   Dicționar Român

  • dărîma — dărîmá (dărấm, dărâmát), vb. – 1. A rupe crengile de pe un trunchi. – 2. A doborî, a face să cadă jos fructele din pom spre a fi culese. – 3. A dărîma, a doborî la pămînt. – 4. A distruge, a nărui, a demola (o construcţie). – 5. A doborî, a… …   Dicționar Român

  • oborî — OBORÎ, obór, vb. IV. tranz. (reg.) A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; fig. a scoate pe cineva dintr un post, dintr o demnitate prin diverse uneltiri. – Din sl. oboriti. Trimis de ana zecheru, 30.04.2004. Sursa: DEX 98  OBORÎ… …   Dicționar Român

  • pologi — POLOGÍ, pologesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; p. ext. a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage1 (1) (făcând snopi). 2. A face ca iarba sau alte plante să se plece, să se …   Dicționar Român

  • prăvăli — PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuşi, a (se) trânti. ♦ refl. A fugi în goana mare, a se …   Dicționar Român

  • copleşi — COPLEŞÍ, copleşesc, vb. IV tranz. (Despre abstracte) a cuprinde din toate părţile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoţiona peste măsură, a impresiona puternic. ♢ (Despre fiinţe) A înconjura din toate parţile; a cuprinde. – Probabil… …   Dicționar Român

  • doborâre — DOBORẤRE, doborâri, s.f. Acţiunea de a doborî şi rezultatul ei. – v. doborî. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DOBORÂRE s. 1. culcare, dărâmare, lungire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare, trântire, (înv.) răsturnătură. (doborâre …   Dicționar Român

  • doborâtor — DOBORÂTÓR, OÁRE, doborâtori, oare, adj. Care doboară. – Doborî + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  doborâtór adj. m., pl. doborâtóri; f. sg. şi pl. doborâtoáre …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”