pologi

POLOGÍ, pologesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; p. ext. a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage¹ (1) (făcând snopi). 2. A face ca iarba sau alte plante să se plece, să se culce la pământ; a încovoia, a culca. – Din polog¹.

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



POLOGÍ vb. v. culca, doborî, tăvăli.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pologí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pologésc, imperf. 3 sg. pologeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pologeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A POLOG//Í pologiésc tranz. 1) (plante, mai ales cereale) A tăia cu coasa (sau cu secera) în poloage. 2) A aduna în grămezi mici. 3) A face să se pologească. /Din polog

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE POLOG//Í pers. 3 se pologiéşte intranz. (despre cereale, iarbă etc.) A se apleca la pământ, luând o poziţie aproape orizontală (din cauza vântului sau ploii); a se pătuli; a se poligni; a se culca. /Din polog

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pologí, pologésc, vb. IV (pop.) 1. a tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage (v.). 2. a face ca iarba sau alte plante să se plece, să se culce la pământ; a încovoia, a culca. 3. (refl.; reg.; despre obiecte) a se strâmba, a-şi schimba poziţia, înclinându-se. 4. (reg.; despre pomii fructiferi: în forma: pologa) a fi încărcat, a fi plin de fructe. 5. (înv. şi reg.; fig.; despre fiinţe) a nimici, a distruge (culcând la pământ). 6. (reg.; refl.) a cădea bolnav la pat. 7. (înv.; refl.) a se aşeza, a se statornici, a se pune.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR