- pătuli
- PĂTULÍ, pătulesc, vb. IV. tranz. (pop.) A călca în picioare (culcând la pământ); p. ext. a turti, a strivi, a presa. ♦ refl. (Despre iarbă, semănături etc.) A se apleca, a se culca la pământ. – Din pătul1.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98pătulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pătulésc, imperf. 3 sg. pătuleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pătuleáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPĂTÚLI pătulie n. 1) Poliţă din scânduri sau nuiele, situată la o înălţime nu prea mare într-un adăpost pentru păsările de curte. 2) Construcţie din scânduri bătute rar sau împletite din nuiele, ridicată deasupra solului, în care se păstrează ştiuleţii de porumb; sâsâiac; porumbar; leasă; coşar. 3) v. PĂTUIAC. 4) Platformă din scânduri sau nuiele, fixată pe pari (sau într-un copac), care serveşte drept punct de observaţie. 5) rar Ramă din scânduri aşezată pe sol (cu un strat de gunoi) şi acoperită cu un material transparent (de obicei sticlă), în care creşte răsadul; răsadniţă. /<lat. patubulumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA PĂTUL//Í pătuliésc tranz. pop. A face să se pătulească; a poligni; a pologi. /Din pătulTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE PĂTUL//Í pers. 3 se pătuliéşte intranz. (despre cereale, iarbă etc.) A se apleca la pământ luând o poziţie aproape orizontală (din cauza vântului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se culca. /Din pătulTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.