abataj — abatáj s. n. 1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr un zăcământ; operaţia însăşi. 2. doborâre a arborilor în exploatările forestiere. 3. sacrificare a animalelor, la abator. 4. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată;… … Dicționar Român
culcare — CULCÁRE, culcări, s.f. Acţiunea de a (se) culca; culcat. 1. Aşezare în poziţie orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjecţie) Întindere la pământ a soldaţilor, la un ordin dat. – … Dicționar Român
dărâmare — DĂRÂMÁRE, dărâmări, s.f. Acţiunea de a (se) dărâma şi rezultatul ei; doborâre; distrugere, nimicire, surpare, ruinare. [var.: (reg.) dărmáre s.f.] – v. dărâma. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dărâmare ≠ clădire Trimis de siveco … Dicționar Român
răsturnare — RĂSTURNÁRE, răsturnări, s.f. Acţiunea de a (se) răsturna şi rezultatul ei; doborâre. ♦ fig. Înlăturare. – v. răsturna. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 Răsturnare ≠ instaurare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime RĂSTURNÁRE … Dicționar Român
trântire — TRÂNTÍRE, trântiri, s.f. Acţiunea de a (se) trânti şi rezultatul ei. – v. trânti. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TRÂNTÍRE s. 1. v. doborâre. 2. aruncare, azvârlire, doborâre. (trântire călăreţului din şa.) 3. v. culcare. Trimis de… … Dicționar Român
aruncare — ARUNCÁRE, aruncări, s.f. Acţiunea de a (se) arunca; aruncătură. ♦ Probă atletică de azvârlire a discului, suliţei, greutăţii etc. – v. arunca. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 ARUNCÁRE s. 1. azvârlire, lepădare, zvârlire. (aruncare… … Dicționar Român
azvârlire — AZVÂRLÍRE, azvârliri, s.f. Acţiunea de a (se) azvârli. – v. azvârli. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AZVÂRLÍRE s. 1. v. aruncare. 2. v. proiectare. 3. aruncare, lansare, tragere. (azvârlire unei săgeţi.) 4. v. doborâre. 5. v … Dicționar Român
pologire — pologíre, pologíri, s.f. (pop.; despre iarbă, păioase, holde) doborâre la pământ (cu coasa sau cu secera); strângere în grămezi a poloagelor. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
prăbuşire — PRĂBUŞÍRE, prăbuşiri, s.f. Acţiunea de a (se) prăbuşi şi rezultatul ei; prăbuşeală. ♦ fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – v. prăbuşi. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PRĂBUŞÍRE s. 1. cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat,… … Dicționar Român
prăvălire — PRĂVĂLÍRE, prăvăliri, s.f. Acţiunea de a (se) prăvăli şi rezultatul ei. – v. prăvăli. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRĂVĂLÍRE s. 1. v. prăbuşire. 2. prăbuşire, rosto golire, (rar) rostogolit. (prăvălire cuiva în prăpastie.) 3 … Dicționar Român
