Dicționar Român. 2013.
aruncare — ARUNCÁRE, aruncări, s.f. Acţiunea de a (se) arunca; aruncătură. ♦ Probă atletică de azvârlire a discului, suliţei, greutăţii etc. – v. arunca. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 ARUNCÁRE s. 1. azvârlire, lepădare, zvârlire. (aruncare… … Dicționar Român
amorsă — AMÓRSĂ, amorse, s.f. 1. Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de exploziv. 2. (În sintagma) Amorsa drumului = porţiune din traseul unui drum la intrarea în oraşe, care are de obicei o lăţime mai mare decât restul traseului. 3. Nadă,… … Dicționar Român
balistită — BALISTÍTĂ s. f. Pulbere de azvârlire fără fum, cu o flacără vie, strălucitoare. (< fr. balistite) Trimis de raduborza, 04.06.2006. Sursa: MDN … Dicționar Român
balisto — BALIST(O) elem. mişcare, oscilaţie , azvârlire . (< fr. balist/o/ , cf. lat. balista) Trimis de raduborza, 04.06.2006. Sursa: MDN … Dicționar Român
cheltuire — CHELTUÍRE s.f. Acţiunea de a cheltui şi rezultatul ei. – v. cheltui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHELTUÍRE s. 1. cheltuială, (înv.) chelşug, masraf. (cheltuire unei mari sume de bani pentru ...) 2. aruncare, azvârlire, irosire … Dicționar Român
doborâre — DOBORẤRE, doborâri, s.f. Acţiunea de a doborî şi rezultatul ei. – v. doborî. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DOBORÂRE s. 1. culcare, dărâmare, lungire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare, trântire, (înv.) răsturnătură. (doborâre … Dicționar Român
proiectare — PROIECTÁRE, proiectări, s.f. Acţiunea de a (se) proiecta şi rezultatul ei. [pr.: pro iec ] – v. proiecta. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PROIECTÁRE s. 1. v. inventare. 2. v. preconizare. 3. v. profilare. 4 … Dicționar Român
păpare — PĂPÁRE s. v. aruncare, azvârlire, cheltu ire, irosire, mâncare, risipire, zvârlire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
părăduire — PĂRĂDUÍRE s. v. aruncare, azvârlire, cheltuire, irosire, risipire, zvârlire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ruadă — ruádă s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic RUÁDĂ s. f. mişcare inversă a cabrării calului, în ridicarea trenului posterior de la sol, animalul executând o azvârlire, sprijinindu se pe trenul anterior. (< fr. ruade) … Dicționar Român
