azvârli

AZVÂRLÍ, azvấrl, vb. IV. 1. tranz. A arunca ceva (departe) printr-o mişcare rapidă şi violentă. ♦ A da la o parte, a lepăda (un lucru nefolositor sau vătămător). 2. intranz. A arunca cu ceva asupra cuiva. ♦ (Despre animale de ham) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaş. 3. refl. A se repezi, a se năpusti, a se avânta, a se arunca. – Contaminare între a[runca] şi zvârli.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



AZVÂRLÍ vb. 1. v. arunca. 2. a arunca, a repezi, a zvârli, (înv. şi reg.) a năpusti. (A azvârli doniţa după el.) 3. a arunca, (fam.) a mătura. (azvârli toate paharele de pe masă.) 4. a arunca, a da. (azvârli pe foc caietele.) 5. v. proiecta. 6. a arunca, a zvârli. (azvârli o piatră la distanţă.) 7. a arunca, a lansa, a trage, (pop.) a slobozi. (azvârli săgeţi.) 8. a arunca, (Bucov.) a hăti. (azvârli ceva în fântână.) 9. v. doborî. 10. v. năpusti. 11. v. sări. 12. v. zvârli. 13. v. cheltui.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



azvârlí vb., ind. prez. 1 sg. azvârl, 3 sg. azvârlă/azvârle, 3 pl. azvârlă/ azvârl, imperf. 3 sg. azvârleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. azvârle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A AZVÂRLÍ azvârl 1. tranz. 1) A face să ajungă printr-o mişcare bruscă la o oarecare depărtare; a arunca. azvârli mingea. 2) A îndepărta considerând inutil; a arunca. Paharul s-a stricat şi l-am azvârlit 2. intranz. 1) A da cu ceva (în cineva sau în ceva); a arunca. azvârli cu bolovani în gard. 2) (mai ales despre cai) A lovi cu picioarele (din urmă); a da cu copita. /v. a zvârli

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE AZVÂRLÍ mă azvârl intranz. rar A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a se repezi; a se năpusti; a năvăli; a năpădi; a tăbărî. /v. a zvârli

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX