imbecilitate — IMBECILITÁTE, (2) imbecilităţi, s.f. 1. Deficienţă mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăşi nivelul intelectual al vârstei preşcolare; idioţenie, tâmpenie. 2. Comportare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat; prostie,… … Dicționar Român
neghiobie — NEGHIOBÍE, neghiobii, s.f. Calitatea de a fi neghiob; faptă sau vorbă prostească, de neghiob; prostie, nerozie. ♦ (fam.) Lucrare lipsită de orice merit, stupidă, banală. – Neghiob + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
prostie — PROSTÍE, prostii, s.f. 1. Starea celui lipsit de inteligenţă sau de învăţătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanţă; fleac;… … Dicționar Român
animalitate — ANIMALITÁTE s.f. Stare, atitudine, comportare ca de animal (1); lipsă de simţire, de omenie. – Din fr. animalité. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANIMALITÁTE s. v. bestialitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
brutalitate — BRUTALITÁTE, brutalităţi, s.f. Fire, purtare, vorbă sau faptă brutală. – Din fr. brutalité. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 Brutalitate ≠ amabilitate, delicateţe, galanterie, menajament, politeţe Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa … Dicționar Român
dobitoc — DOBITÓC, OÁCĂ, dobitoci, oace, subst., adj. 1. s.n. Animal patruped (domestic). 2. s.m. şi f., adj. (peior.) (Om) care este lipsit de inteligenţă sau de bun simţ. – Din sl. dobytŭkŭ. Trimis de LauraGellner, 11.05.2008. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
grosolănie — GROSOLĂNÍE, grosolănii, s.f. Faptă, vorbă, atitudine de om grosolan; fire de om grosolan; mojicie, bădărănie, mitocănie. – Grosolan + suf. ie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Grosolănie ≠ amabilitate, gentileţe, politeţe Trimis de… … Dicționar Român
mărhăşag — mărhăşág s.n. (reg.) prostie, dobitocie. Trimis de blaurb, 05.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
prosteală — PROSTEÁLĂ, prosteli, s.f. Faptul de a se prosti1; înşelare sau încercare de a înşela; amăgire, păcăleală. – Prosti1 + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PROSTEÁLĂ s. 1. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, nerozie,… … Dicționar Român
prostime — PROSTÍME s.f. (înv.) Oameni de rând; mulţime, norod, sărăcime, gloată. – Prost + suf. ime. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PROSTÍME s. v. gloată. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PROSTÍME s. v. dobitocie,… … Dicționar Român
