- prostie
- PROSTÍE, prostii, s.f. 1. Starea celui lipsit de inteligenţă sau de învăţătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanţă; fleac; absurditate, inepţie. – Prost + suf. -ie.Trimis de maringiurgiu, 25.01.2009. Sursa: DEX '98PROSTÍE s. 1. nătângie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătângeală, netoţie, tonţie, (franţuzism rar) sotiză, (înv. şi reg.) nătărăie, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o prostie proverbială.) 2. dobitocie, imbecilitate, nătângie, neghiobie, nerozie, prosteală, tâmpenie, (înv.) prostime. (A dat dovadă de o mare prostie.) 3. (concr.) gogomănie, nătângie, neghiobie, nerozie, nesocotinţă, stupiditate, (rar) netoţie, (înv. şi reg.) nătărăie. (Mare prostie a spus.) 4. dobitocie, idioţenie, idioţie, imbecilitate, inepţie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticie. (Ce e prostie asta?) 5. v. absurditate. 6. gafă, poznă. (A comite o prostie.) 7. v. copilărie. 8. v. mărunţiş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePROSTÍE s. v. ignoranţă, incultură, modestie, nepricepere, neştiinţă, simplicitate, simplitate.Trimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: Sinonimeprostíe s. f., art. prostía, g.-d. art. prostíei; pl. prostíi, art. prostíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROSTÍ//E prostiei f. 1) Stare a celui prost. 2) Faptă sau vorbă de om prost; neghiobie; nerozie; stupiditate. 3) mai ales la pl. Vorbe lipsite de importanţă; vorbe goale; fleacuri. ♢ A-i scoate cuiva prostieile din cap a face pe cineva să renunţe la intenţiile sale, considerate ciudate. /prost + suf. prostieieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.