nătă

nătă- Prefix care arată ideea de incapacitate sau prostie. Creaţie expresivă, pare să se bazeze pe imaginea de vorbire anormală, cf. sp. tonto, bobo, chocho, memo etc. – Der. nătăfleţ, adj. (prost, gogoman), comp. teflu şi fleţ, v. aici; năfletec, adj. (Trans., neghiob, nătărău), metateză a cuvîntului anterior; nătăfleaţă, s.m. (poreclă pentru persoanele zăpăcite); nătărău, s.m. (gogoman, nătăfleaţă), cu suf. expresiv (după Cihac, II, 213; legat de cr. tartari "a bîlbîi, a gîngăvi"; după Lambrior, rom., 350, din lat. natura; după Şeineanu, Semasiol., 229; Philippide, Principii, 97; Tiktin; Candrea şi Scriban, din netare ‹ tare, explicaţie greu de admis fonetic); nătăraucă, s.f. (proastă, neghioabă); nătăraie, s.f. (prostie, nerozie); nătăvălos, adj. (Munt., greoi, stîngaci, leneş), prin asociaţie cu mătăhălos (după Scriban, cu tăvăli); nătimană (var. nătimală), s.f. (fantoşă, sperietoare), prin încrucişare cu namină sau namilă, sau cu natimă; nătîng, adj. (prost, neghiob, nebun), prin încrucişare cu sl. netęgŭ "muncă" (după Cihac, II, 213, sl. ajunge pentru a explica rom., dar rezultatul nă- indică tratamentul expresiv; după Tiktin şi Scriban, din sl. tągŭ "puternic, viteaz"); nătîngi, vb. refl. (a se tîmpi, a se prosti); nătîngie, s.f. (prostie); nătîntoc, adj. (prost, imbecil), pentru a cărui der. cf. sărîntoc; nătîntol, adj. (prost), prin încrucişare cu mototol, cf. şi motîntan, motîntoc; neder, adj. (Munt., gogoman, nătăfleaţă), probabil în loc de *neter, cf. nătărău; netot, adj. (prost, naiv), prin încrucişare cu tot (după Tiktin, Candrea şi Scriban, din tot; după Cihac, II, 518, din mag. tót "slav"); netoţie, s.f. (prostie); năsărîmb, adj. (tont, prost), în loc de *nătărîmb (cf. var. năstărîmb), probabil prin încrucişare cu sărîntoc (după Cihac, II, 215, din sl. nesramĭnŭ "neruşinat"); năs(t)ărîmbă, s.f. (prostie, minciună); năsărîngă, s.f. (Trans., nerozie, prostie, obrăznicie).

Trimis de blaurb, 23.05.2008. Sursa: DER