răpuitor

răpuitor: RĂPUITÓR, -OÁRE, răpuitori, -oare, s.m. şi f. (Neobişnuit) Persoană care încântă, farmecă, cucereşte. [pr.: -pu-i-] – Răpune + suf. -itor.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

răpuitór s. m. (sil. -pu-i-), pl. răpuitóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

răpune — RĂPÚNE, răpún, vb. III. tranz. (pop.) A ucide, a omorî. ♦ refl. A şi pierde viaţa. ♦ A doborî, a distruge, a înfrânge un adversar. ♦ fig. A învinge pe cineva într o luptă de idei. [Perf. s. răpusei, part. răpus] – lat. reponere. Trimis de claudia … Dicționar Român

Mark and share
Search through all dictionaries
Translate…
Search Internet

Share the article and excerpts